Stam pe net. Stam intr-un cotet de semne si butoane. Unele zgarie. Altele doar ne tin la distanta. La distanta de noi. Sau la distanta de altii?
Nu avem timp de raspunsurile astea. Pentru ca stam pe net. Pentru ca sarim dintr-un link in altul, ca maimutele din care ne tragem, din craca in craca. Sau poate preferati creatia. Dumnezeu? E si el aici, are pagina. Sta si el pe net. S-o plictisi la fel de tare?
Stam pe net. Viata noastra e oprita pana se termina statul asta. Dar nu se poate termina, pentru ca nu avem timp sa citim tot netul. Pentru ca el e mare si noi mici.
Stam pe net sa aflam lucruri, nu? Desi curiozitatea a omorat pisica. Desi pe noi ne tine in viata, conectati la un aparat. Asta e viata? Habar n-am. Stai sa dau un google.
Stam pe net. Suntem singuri cu o mie de prieteni. Suntem singuri cu un milion de voci. Suntem singuri cu un miliard de fete in jur. Suntem in intuneric cu atatea si atatea clip-uri de YouTube. Suntem? Nu, doar ei sunt, noi ne-am suspendat existenta. Suspans. Oare click-ul asta imi va aduce Mantuirea?
Stam pe net. Amintirile noastre se numesc history. Iubirea e un fel de bookmark. Fericirea inseamna broadband. Ne miscam din ce in ce mai repede online, in vreme ce inima noastra bate tot mai incet. Stam? Sau alergam? Suntem morti? Sau vii?
Stam pe net. E un cosciug urias din care ne ridicam din cand in cand, ca Dracula in subsol in filmul ala pe care nu mai stiu cum il cheama sa-l caut pe IMDB. Avem si cam aceeasi culoare cadaverica, desi ne desparte pasiunea pentru sange. Pentru ca pateaza tastatura.
Stam pe net si asta ne tine loc. De calatorii, de oameni, de emotie, de tine si de mine. Cand plecam, nu mergem departe. Doar pana la frigider. El inca n-a invatat sa ne downloadeze niste branza cu rosii, repede.
Stam pe net si ne scartaie aripile de plumb, cum ar zice Bacovia. Stam pe net si incet-incet ne descompunem. Stam pe net si e cald afara si sunt cativa oamenii vii acolo, sunt sigur.
Dar nu vom afla niciodata de ei.
Stam pe net de cand ne stim. Si asteptam aici cuminti o religie care sa ne spuna ca mai e si altceva in afara de asta.
Si asteptam aici un Iisus fara bani de cablu. Si fara mobil.
Si asteptam.
Si …
Stam pe net.
There is no ads to display, Please add some
Smatphone iti tine mintea ocupata si antrenata in permanenta….mai putin Androidul, ca ala iti da dureri de cap!!!
…sad but true, vorba Metalicilor. Daca noi suntem deja infestati ar trebui sa avem mai multa grija de copiii nostri, altfel ajungem ca-n Matrix.
Sunt cu ochii pe d-voastra, pe Twitter (mlcintel) 🙂
Leo,
Timisoara
Ei, să nu exagerăm. Mai bine pe net decât în cârciumă :)) Sau nu?
Mai bine nici cum dintre raspunsurile de mai sus . Mai bine sa ne facem timp pentru noi , sa iubim , sa ne incarcam sufletul cu sunetul naturii si mintea cu amintiri placute alaturi de cei dragi . Mai bine traim vii aici , decat sa fim deja morti in spatele unui ecran . Sa ne pierdem orele cautand raspunsuri , pe care deja le stim , dar nu le luam in calcul . Natura , iubirea , prietenia adevarata te incarca cu energie . Nu vom avea nici una dintre acestea acolo unde nu exista fiinta fizica , ci doar mb si gb …
Ar trebui sa facem o comunitate mare in lumea reala , mai mare decat facebook-ul , sa traim vii si sa fim prosperi sufleteste .
Cu tot respectul ,
Mihai
Foarte faina poezie. Felicitari!!!
Cred ca descifrez mesajul tau. Dumnezeu, Mantuire, Isus. Nu mai sta pe net. Citeste iarasi Biblia. Cerei unui Dumnezeu de exitenta caruia te indoiesti, ca, daca exista sa-ti descopere gandurile Lui. Atunci Îl vei gasi pe Isus si asta iti va aduce Mantuirea. E gratis.
Cere-I*
Existenta*
Reblogged this on Blogu' lui Țîrlea.