Am stat mult sa ma gandesc unde ma pot situa eu, ca fost colaborator al Dilemei, in disputa / dezbaterea dintre Andrei Plesu si cativa realizatori de la Antena3.
Am lucrat in ambele redactii. E un fel de a spune, intrucat pentru Antena3 nu am realizat decat doua saptamani un talk show, in timpul concediului cuiva, prin 2008, cred. Poate cateva breaking news? Nici nu mai tin minte. La Dilema am scris 10 ani, desi nu veti gasi numele meu pe statul de plata, ci doar in revista. Am fost un colaborator neplatit, benevol, fericit sa scrie doar pentru glorie.
Experienta cu Dilema a fost cea mai frumoasa din viata mea in materie de cuvant pus pe o pagina. Am scris tot sufletul meu acolo si inca ceva pe langa, pentru ca vecinatatea unor oameni valorosi si talentati te inalta. Am scris cu bucurie si mandrie ca ma pot numi editorialist la Dilema. Am scris despre tot ce mi-a trecut prin cap, fericit ca cineva credea ca asta ar putea avea ceva valoare.
La Antena3 n-am avut niciodata un prieten apropiat. In cateva randuri m-am certat (da, chiar in emisie, intr-un acum uitat duplex ) cu Mircea Badea. Nu m-am apropiat de stilul lor de a face jurnalism si probabil ca de aceea nici nu am fost cooptat in echipa la infiintare, cand eu prezentam stirile la Antena1.
In acea vreme, daca cineva mi-ar fi dat vreodata de ales intre cele doua lumi, as fi ales intotdeauna Dilema.
Numai ca nu s-a intamplat asa. In 2009, la sfarsit de an, viata mea personala a fost lovita de un scandal public. Nu intru in detalii, cert este ca in 2010 au urmat schimbari: am plecat de la Observator si-am inceput o emisiune de divertisment – din care publicul isi aduce aminte doar de cunoscutul moment cu interviul din cada. Un joc de de decor considerat la vremea aceea de comentatori ca o eroare enorma de cariera, daca nu cumva prostitutie de-a dreptul. Nimeni n-a vazut ironia. Nici macar maestrul ei, omul pe care il citesc si azi saptamanal.
A fost si epoca in care am primit un telefon din redactia Dilemei. Cineva, mi s-a spus, a decis sa intrerupa colaborarea cu mine. Dupa 10 ani si nenumarate texte (unele enervante, sunt sigur, inclusiv pentru maestru, avand in vedere ateismul meu si credinta inflacrata a domniei sale), am fost dat afara de la Dilema. In cel mai greu, haotic si cumplit moment al vietii mele.
Desigur, ei n-aveau de unde sa stie asta.
Dar e amuzant intr-un fel amar ca in toti acei ani tulburati pentru viata mea singurii care s-au desolidarizat de mine au fost intelectualii pe care ii admiram. Oamenii pentru care muncisem 10 ani, cateva ore pe saptamana. Da, oamenii care puneau pe hartie cuvinte atat de frumoase mi-au dat cea mai urata veste din cariera mea. Pentru ca brusc ca le faceam redactia de rusine. Pentru ca eram un om care facea un interviu intr-o cada.
Si nu eram Arhimede.
N-am primit explicatii pentru despartirea asta. A fost amiabila si niciodata nu m-am plans in public. La ce bun? In continuare simteam ca facem parte din aceeasi cauza, desi eu eram cumva soldatul lasat in urma, la bucatarie, cand cei viteji pleaca in prima linie.
N-am mai putut nici sa scriu prea mult de atunci. De fiecare data cand incep un eseu ma gandesc ce bine i-ar fi stat in Dilema.
Si dupa aia ma opresc.
Asa se vede dinspre mine solidaritatea, domnule Plesu.
There is no ads to display, Please add some
Cumva tind să cred că-i o mică diferență între cele două cazuri. Nu cred că-i comparabil un linșaj media făcut cu grosolănie cu renunțarea amiabilă la un colaborator.
Pentru mine a fost mai devastator ce-a facut Dilema, de la care aveam asteptari, decat orice ar putea face vreodata orice comentator la TV. Pentru mine personal, nu vorbesc in general. Stii cum e, nu poate sa te insele decat iubita ta, nu a altuia!
Lucian, iti citesc blogul cu placere de ceva vreme. As putea sa spun ca sunt fan (al bloggerului, ca la TV nu erai tocmai favoritul meu 🙂 ). Iti inteleg si frustrarea legata de despartirea de Dilema, si folosesc acest cuvant fara tenta peiorativa. Insa ce spui tu in post-ul asta imi lasa un gust amar, dintr-un singur motiv: desi nu o spui explicit, si desi nu cred neaparat ca asa e, lasi impresia ca in disputa asta tii partea Antenelor. Sau macar sugerezi ca din cauza unei animozitati personale ramai neutru.
Stii, chiar daca te-a inselat iubita, cand o bate un golan pe strada ii sari in aparare. Nu poti ramane neutru.
Sigur ca nu. Nici n-am afirmat asta. Tema mea e cuvantul „solidaritate”.
Linsajul media este doar reactia sau si articolul care a declansat reactia? Ceea ce a scris Plesu in articolul lui „Oameni de plastilia” nu se pune la linsaj si insulta? Nu discut daca avea sau nu dreptate si in ce masura. Dar sa spui despre Ciuvica nu numai ca e extrem de plicticos dar ca mai e si prost pe deasupra (indirect fireste, dar ce poti sa intelegi cand ti se spune ca omul nu are un vocabular mai mare de 500 de cuvinte?). E adevarat ca el nu era „un băiat nervoşel şi sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed şi furie răcnită. O obrăznicătură cu veleităţi inchizitoriale” cum a zis despre Gadea, chiar daca poate ca unora li s-ar parea corecta caracterizarea.
Dle Mindruta, poate mai scriati si azi la Dilema daca in cada ati fi descris lotiunile de corp pe care le aplicati gandindu-va la Siegrifried precum Liiceanu …
Imi pare rau dar nu am urmarit interviul din cada de care spuneti asa ca nu-mi dau seama in ce consta gravitatea situatiei care impune intreruperea colaborarilor de presa.
Ziua în care nu va mai emite Antena 3, va fi ziua în care România va putea respira aer curat. Asta dacă nu cumva preia Ghiță rolul nefast al Varanului, ceea ce nu e imposibil.
un oic de dezamagire mi-a produs acest articol !
Cred, Lucian, ca ar fi fost mai buna din partea ta in aceasta speta, tacerea.
Esti, fara discutie, mult peste cei de la A3, intelectual, moral, educational. Cumva, cu articolul asat, te-ai bagat in cada !
Aici nu e un loc pentru tacut , ne-am castigat acest drept !
Rada, cu toate astea, e bine sa stim cum stam in momentele de maxima admiratie. Imi pare rau ca lumea nu e in alb si negru!
Ce ti-a facut Dilema? Ti-au dat voie sa pui „Dilema Veche” la resume, contra unor articole – targ avantajos pentru tine, ca ei aveau de unde alege.
Apoi Dilema a renuntat la un colaborator ce ii compromitea imaginea. A procedat ca orice institutie care se respecta, nimic senzational aici, nimic nou.
Inainte de 89, candva, ca sa pot castiga 50 de lei in plus si sa-mi pot creste copilul, am publicat o poezie „patriotica” (ceva cu…osemintele eroilor, parca) in cotidianul local „Cuvantul nou” din Sf.Ghe, Covasna. In 90 am refuzat niste functii (inclusiv de prefect, de pilda !) pentru ca eram SIGUR ca macar UN OM isi va aduce aminte de asta si ma va umple de rusine. Am refuzat deci sa urc pe scara politica (larg deschisa !, aveam toate atuurile – romani deschisi la minte in judetul ala mititel erau putini, ii puteai numara pe degete – nu ca as fi eu o mare valoare), si m-am dedicat meseriei, mi-am vazut de viata. Lucian : pentru O SINGURA aparitie (NU seara de seara !) la Antena, Intact & so – era cazul sa iei ACEEASI hotarare. Si s-o intelegi, sa ti-o asumi (n-ai aparut acolo pe gratis, nici nestiutor, STIAI pentru cine lucrezi). Acuma…fiecare ne castigam existenta cum putem. Dar cand faci o alegere, ii suporti TOATE consecintele. Am fost uimit vazand ca dl.Plesu iti accepta scrierile in Dilema (BUNE, alminteri, de apreciat ! – o spun cu toata sinceritatea si puterea mea de intelectual care are un feeling special pentru ideea de a nu confunda valorile). Dar PATA ramane PATA. Poezia aia de rahat (se pomenea si de Partid, of course – ca alyfel nu se publica) e pata mea. Pe a ta o stii. Hai sa ne vedm fiecare de petele noastre. Poate le mai vindecam, poate le mai „ajustam” – dar sa nu ne plangem, si sa nu cerem…indurare (asa cum faci tu, din pacate, aici). Daca mai avem ceva de spus, si daca Lumea asta va considera ca merita sa ne (mai) creada, sa ne citeasca, sa ne…salute – e OK. Nu ne-am nascut sfinti. Nici macar omul care mi-s foarte drag in Romania asta debusolata, Dl.Plesu – NU E ! Sa ne bucuram (chiar si cu mana la gura) ca mai putem recunoaste valoarea. Iar valoarea nu sta neaparat in noi. Mie, unul, mi-a trebuit mult timp sa inteleg asta…
Iti mai trebuie putin, inca nu ai inteles. Vorbesti frumos, dar esti pe langa.
Explica-mi, te ascult. Ce inseamna „putin” ? Ce nu am inteles ? Unde sunt „pe langa”. Nu da cu parul, vorbeste. Eu sunt „urbanie si constructie” – inseamna si asta ceva. Alminteri…”Ridiculous”…zice si asta ceva ?
Sorry de greselile de tastare, chiar daca…e tarziu.
Cu scuze, dar ești doar un plângăcios. Adevaratele drame nu te-au atins încă. Mai ai mult până a înțelege lucrurile din lumea adevărată. Poate bunicul tau Îți putea spune mai multe ….Păcat!
Poate, dar bunicul a murit. O vreme, mi s-a parut ca Andrei Plesu ar putea sa-i ia locul.
[…] lui Lucian Mândruţă, intitulat Idei de închiriat, pe care-l mai vizitez uneori (vezi aici : http://lucianmindruta.com/2014/03/13/intre-plesu-si-gadea/ ). Deci la postarea lui, intitulată „Între Pleşu şi Gâdea” – recunosc (cu avatarul […]
N-o fi nici bunic, nici tata, nici prieten, suntem singuri pe lume, si totusi….
Și pe mine m-a șocat la vremea aceea expulzarea dumneavoastră de la Dilema. Dar cred că a fost un act firesc. Cum era posibil ca cineva cu umor sănător, bun simț, gîndire independentă, curajoasă, adesea iconoclastă, să cauționeze prin prezența sa un trust de presă de-a dreptul … malign. Dilema și antenele pur și simplu nu mergeau împreună! Ați crezut că le puteți împăca. Asta a fost greșeala dumneavoastră. Păcat! Mai bine plecați încă de pe atunci de acolo.
Poate.
Arhimede a intrata in butoi si a vazut nivelul apei ridicandu-se!
Lucian a intrata in cada, si a crezut ca ceilalti vor vedea ironia.
Dar n-au vazut-o! Sau au vazut-o si nu au vrut sa recunoasca!
===
Cat despre legatura care se stabileste intre lucrator (angajat, colaborator…) si o institutie sau o firma, legatura intarita mai ales cand lucratorul e pasionat, pune suflet in ceea ce face, ei bine, ruperea legaturii e dureroasa fara doar si poate!
===
Aud in ultima vreme de tineri capabili ce nu prind bine radacini la o firma ca pleaca la o alta pe mai multi bani (pentru ca totul se rezuma la bani) si ma gandesc ca acest fel de volatilitate nu este benefic pentru firme. Sau poate ca nu isi pune nimeni problema ca o firma trebuie sa (mai) aiba traditie!
===
** „Established 1771” (UCM Resita – poate nu e cel mai fericit exemplu, dar asta nu inseamna ca nu a fost infiintata in 1771),
** „Infiintata in 1642” (Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi / Academia Domneasca de la Iasi),
** „Since 1878” (The New York Label & Box Works)
===
Si dupa ce te atasezi si vrei tu, lucrator, binele firmei, constati ca reprezentantii firmei vor binele individual, nu neaparat pe cel al firmei, desi acestea doua ar trebui sa fie mana-n mana…
===
Mentalul si moralul nostru (vorbesc la modul general) vor reveni pe un fagas normal sau in limite decente doar daca ne dorim asta cu adevarat dupa o perioada de timp egala cu durata tuturor perioadelor din istorie care au avut un efect de degradare morala a romanilor (as zice ca de la patrunderea otomanilor la nord de Dunare).
===
Dar ma opresc aici caci ma indepartez de subiect.
Dar chiar zici bine…
Multumesc!
ideea e alta, dc plesu nu solidar cu ai lui (indiferent ca au stat in cada sau whatever) de ce as fie eu solidar cu el cand se balacareste cu antenele. e mare, e independent, se descurca singur
am avut o discutie cu niste prieteni pe un subiect asemanator. le-am spus ca prietenia noastra nu este neconditionata si ca ceea ce ne-a adus impreuna (idei, valori, atitudini) ne si poate desparti, cand liantul nu mai exista. asa ca eu ii inteleg pe sefii dilemei. prietenia, solidaritatea exista cat timp ne situam pe acelasi plan.
Hm,interesant articol si foarte pe scurt.Nu stiu despre ce e vorba.
Dar retin primul comentariu: colaborator neplatit , ptr glorie.Gresit.Munca se plateste , orice munca.Nu faci taxi pe gratis cand ai platit benzina si Nu faci prestatie intelectuala gratis cand ai scoala. Tii la pret. Sa nu te superi pe mine dar si eu am facut aceeasi greseala si imi permit sa tin morala.
Nu imi amintesc scandalul din 2009 , iar in rest in ce priveste antenele , oamenii nu se uita la antene , de la protv eu v-am pierdut.
Nu stiu ce s-a-ntamplat , dar daca exista nedreptate ,imorala si ne-etica , ma alatur.
Nu stiu ce e cu cada ,dar vad atata lucru abject …
A,sa nu uit , citesc cumva ca domnia ta esti ateu?
Ce ironic !Ii iubesc pe atei , oameni care nu se supun dogmei oricarei biserici si cauta adevarul sincer pe cont propriu,Ateii , cei care cred in natura , ateii cred tot timpul in ceva ,dar nu in zeul gelos si pedepsitor al bisericii.
Ei,ei, cum ploua cu bani la biserici si ce proasta e lumea (tematoare ,alminteri,dar oarba ),ce afaceri se fac din biserica combinata cu politica.
Ps: plansul in public este inutil.Eu te cunosc, esti curajos ,cel mai greu e sa fii singur cand ai dreptate.Shit happens to the best of us.Don’t give up,u’re not alone.
Scrie cu curaj,da cu barda.
Fa profesionalism si lasa-i sa te scuipe.
Nu e nimic nou sub soare.
Baga-i unde le e locul.
Uite Sorina Matei ce tare e .
Imi place ce-ai scris, Cris…Inafara de propozitia a doua… ;o)
propozitia a-2-a e ca nu stiu despre ce e vorba.
Chiar nu stiu, nu lucrez in media.
Nu urmaresc oamenii ,viata lor, ptr mine este indecent deja sa mentionez pana si ideea de a urmari viata cuiva.
Am eu deja o stacheta proprie inalta pe care o tot ridic.
Intre timp,exista si oameni pe care i-am cunoscut si de care imi amintesc cu placere.
Si ei evolueaza pe calea proprie,ca si mine.
Uneori pe acesti oameni ii gasesc pe net.
Pe multi dintre ei,nu, au murit,au emigrat sau sunt in anonimat.
Eu nu pastrez legatura cu nimeni,sunt trecatoare prin viata mea si a altora
Dar observ si-mi amintesc/
Fiecare cu comorile sale.
Don’t judge me 2 hard,
Chiar nu stiu despre ce e vorba, dar daca este lipsa de etica,empatie ,daca este nedreptate, ma alatur.
„Intre Plesu si Gadea”… Hmm…. „Dilema” asta spune deja multe despre tine, Lucian. Si crede-ma, nu esti inca pregatit sa afli… 🙂
hm…interesting article…in oarecare masura te-nteleg, am trecut si eu prin momente grele in viata, si cei pe care-i consideram prietenii cei mai buni au fost primi sa ma lase…anyway viata merge inainte…my two cents…don’t be bitter, do the right thing, even if they were not fair with you, si asa o sa-ti dovedesti superioritatea morala