Povestea e asa: politia vine la usa manastirii Sihastria Raraului si intreaba de o fata minora. Staretul Ioan Larion spune ca fata nu e acolo. Staretul minte. (sursa: Adevarul).
Nu doar minte. Dar contribuie la o infractiune: adapostirea unei minore in mod evident tulburata mental, care are nevoie poate de ingrijire de specialitate si in mod sigur de parintii ei.
Dar staretul minte. Om cu zeci de ani de rugaciune, post, apropiere de Dumnezeu… minte.
In povestea asta, staretul nu e doar imoral. E si crud. Pentru ca prelungeste chinul unor parinti care au cu multe drepturi de a sti unde e fata lor decat are el s-o pastreze acolo. Prin asta nu savarseste doar un pacat, ci arunca in aer cea mai frecventa teza cu care credinciosii extremisti defileaza la parada cu numele generic „Religia in scoli ii invata pe copii nostri moralitate”.
De unde si pana unde aceasta legenda? Poate si din faptul ca manualele de religie si dogma il indeamna pe om sa fie mai bun, mai apropiat de ceilalti, mai de ajutor. Dar se intampla asta in realitate? Este religia liantul societatii noastre si pavaza impotriva crimei si raului? Ne opreste religia sa-l ucidem pe ala care a parcat pe locul nostru proaspat deszapezit?
Nu. Si pentru demonstratie nu e nevoie decat de un mic experiment mental: in ce lume v-ati simti in siguranta sa traiti: intr-una fara religie? Sau intr-una fara Cod Penal?
Nu trebuie sa te gandesti mult sa realizezi ca intre o pedeapsa in ceruri (nesigura) si una pe pamant (evidenta), oamenii sanatosi la cap se vor teme de a doua.
Si totusi, biserica ne spune ca o lume cu mai multa religie este neaparat una mai buna si mai sigura.
Oare? Cei peste 40 de ani isi aduc aminte: Romania comunista, cea aflata sub represiune si control autoritar, cea controlata de militie si securitate parea, in general, mai sigura decat cea de azi. Si nu pentru ca oamenii se temeau de Dumnezeu – ci pentru ca se temeau de puscarie. Intr-un mod mult mai consistent si clar decat azi.
Luati America – si mai exact statele cu religie la extrem, cele din sudul tarii – si luati rata infractionalitatii de acolo. E cu mult mai inalta decat in statele din nord, in mod traditional mai liberale si mai populate de sceptici. Si atunci? Unde e pavaza credintei in fata raului?
Intrati intr-o puscarie din ziua de azi din Romania si veti gasi negresit acolo o capela. In ea, in fiecare duminica, un preot ii iarta de pacate pe cei inchisi, care dau dovada de evlavie, care se caiesc, care vor sa fie mai buni. Religia le elibereaza spiritul inainte ca justitia sa le elibereze trupul. Oare? Stiti cui se roaga oamenii astia? Sfantului Mina, ocrotitorul hotilor. Nu doar in puscarie, ci si inainte de fiecare spargere. Cine e cel mai mare si cunoscut ctitor contemporan de biserici? Unul care se afla acum in puscarie pentru furt – poate chiar furtul banilor cu care artistii i-au pictat figura pe peretii acestora. Care nu, n-au fost sterse odata cu condamnarea.
Nu stiu daca voua vi se pare ca gasim multa moralitate aici. Eu cred ca e mai degraba un relativism moral inspaimantator.
Tocmai de aceea cred ca staretul care a mintit trebuie sa raspunda in fata justitiei oamenilor.
In Cel de Sus n-am atata incredere.
Iarta prea usor.
There is no ads to display, Please add some
Si totusi observ ca si ateismul este diferit in Anglia. In Romania vad la aproape toti prietenii si chiar si la tine, ca va impotriviti bisericii si ca sunteti deranjati mai mult de ipocrizia crestinilor si le aratati mereu ca nu urmeaza pe Cel ce ei spun ca-L urmeaza. Vad ca sunteti, in relatia cu oamenii, mai mult impotriva actiunilor acestora decat a invataturilor lui Isus. In Anglia ateii nu au nimic cu biserica. Isi duc copii la scoli crestine, intra fara probleme in biserica cu diferite ocazii organizate de biserica, expozitii de carte, programe pentru copii si altele si apreciaza comportamentul crestinilor, dar sunt total impotriva notiunii de Dumnezeu creator a toate, ei sustinand ca s-au ceeat singuri.
Florine, 1+1 =2 in orice religie.
Daca ai fi gasit lungimea de unda pentru a-i explica copilului ca esti absolut de acord cu „abtibliduri” sau inscriptionarea temporara si le tolerezi, fara probleme , insa tatuajul efectiv este ceva tare greu de sters, fara sa lase cictarici pe pielea lui, probabil ca gaseai metoda ideala pt. ca propriul tau copil sa nu te infrunte,la amibitie, cu urme in timp… pana la o varsta matura, la care sa-si asume responsabil infruntarea , in masura in care mai considera necesara ambitia,fara urme in pielea si sufletul lui. Te-ai gandit la asta ? Daca el regreata tatuajul „definitiv” facut in tinerete, insemna ca regreta faptul ca a fost un inconstient, care si-a pus mintea cu tine,in felula asta, absolut copilaresc si demonstrativ .
Din pacate n-am gasit metoda de a-l face sa nu faca aceasta greseala. Poate si pentru ca nu a locuit cu mine, eu despartindu-ma de mama lui cand el avea 2 ani…
Ceea ce n-as fi facut daca atunci as fi urmat intocmai ce scrie in Biblie.
Cat de greu este sa ajungi la concluzia, stiu ca nu stiu nimic!
De aici urmeaza Un drum anevoios.
Arata-le Doamne calea ce o vor urma.
Periculos cel ce a citit in viata sa o carte pe care o recita frumos lasand impresia unui intelectual autentic.
Dumnezeule mare…sau sfinte Darwin! Sf Mina ocrotitorilor hotilor? Biserica spune ca avem nevoie de cat mai multa religie? Frica de statul de drept, norma de vietuire in societate? 40 de ani de comunism, pedagog catre o viata dreapta si sigura? Becali cel mai mare ctitor de biserici? Ortodoxia este o religie care invata moralitate prin extremistii sai? O persoana care indrazneste de la o varsta atat de frageda sa dea fuga la duhovnic, tulburata mental? Un ateu vorbind la modul serios despre pacat? Acum inteleg de ce ti se spunea Lucian Bâlbuță! Cand vei accepta ca paradigmele se transfigureaza in paradoxuri, vei fi pregatit sa crezi!