UPDATE: Intr-un comunicat de vineri dimineata, politia cere sprijinul cetatenilor pentru gasirea fetitei disparute miercuri din Bucuresti. La aproape 48 de ore de cand n-a mai vazut-o nimeni!
Speram ca e bine si ca doar a fugit de acasa. Insa va reamintesc ca abia ieri seara au aparut in presa primele informatii, la mai bine de 30 de ore de la disparitie.
Semnalmente, potrivit Mediafax:
„Minora dispărută se numeşte Ionescu Iulia Cristina, este în vârstă de 15 ani şi are următoarele semnalmente: înălţime 1,67 m, greutate 50 kg, faţă ovală, ten de culoare deschisă, ochi verzi, păr şaten închis lung şi drept, bărbie rotundă. La data dispariţiei era îmbrăcată cu pantaloni negri, cămaşă albă, pulover mov, scurtă neagră cu nasturi aurii şi ghete negre”, se arată în comunicat.
Iata in continuare postarea de ieri:
Iulia Ionescu (clasa a IX-a, eleva la Sf. Sava) a fost vazuta ultima oara in 12 februarie la pranz in zona Eroilor. Anuntul disparitiei ei a aparut in media in 13 februarie, ora 19. Ce s-a intamplat in atatea ore? De ce o astfel de intarziere, care ne aduce aminte in mod bizar de accidentul din Apuseni?
Nu putem decat sa speculam aici, insa sunt cateva ipoteze: din cate am inteles, politia intervine/face publica disparitia in termen de 24 de ore din momentul prezumat al disparitiei. O alta ipoteza: parintii au ajuns tarziu sa faca reclamatia. Inca nu e clar ce explicatie e mai plauzibila la 00.12 vineri dimineata, momentul in care fac un update la acest articol.
Dar, de fapt, de ce ne miscam atat de incet cand vine vorba sa facem apel la public?
Poate si pentru ca statistica spune ca cei mai multi copii disparuti fug de fapt de acasa si pana la urma se intorc sau sunt gasiti. Dar ce se intampla cu alarmele care NU sunt false? Tot statistica, de data asta americana, spune ca primele 24 de ore sunt ESENTIALE in a gasi in viata si sanatos un minor disparut rapit. Cu cat anunti mai repede cu atat mai bine. Si cu cat faci lucrul asta public, in mod sistematic si organizat, cu atat cresti sansele ca acel copil sa fie gasit.
Ce inseamna sistematic si organizat? Acum patru ani, ca raspuns la o cerere publica, seful politiei din vremea aceea promitea reforme ca-n America. In seara asta (13 februarie, ora 23.00), pe site-ul politiei, rubrica minori disparuti (http://www.alertarapirecopil.ro/Home.aspx) nu avea nici un fel de date cu privire la fata disparuta, desi presa avea informatia de cel putin patru ore. UPDATE: Mediafax a publicat prima stirea, la 2330.
Ce trebuie sa faca de fapt politia, in epoca social media?
Sa se foloseasca de ce-a visat dintotdeauna sa aiba: o armata de colaboratori voluntari care ii raspandesc mesajele. Cu cateva conditii:
– un cont de social media dedicat (facebook.com/copiidisparuti, sa zicem)
– un core de liker-i, care sa primeasca mesajul si sa-l raspandeasca. Deci campanii facute din timp, care sa se asigure ca acea pagina are public abonat
– cineva care sa explice politistilor ca un post pe o pagina oficiala (cea a politiei) este aproape echivalent cu zero, daca acea pagina are trafic mic sau deloc.
– legatura cu televiziunea: un sistem de spot-uri de utilitate publica, difuzate in primele ore de la disparitie ar putea de asemenea ajuta mult atat la gasire, cat si la descurajarea unor eventuale abuzuri sau maltratari.
Dincolo de toate, sper ca fata sa fie gasita si sa aflam c-a fost doar o nebunie de moment. Insa dincolo de asta, societatea romaneasca nu devine mai sigura pe zi ce trece, ci invers. Din fericire, sunt o multime de oameni (cateva mii au dat share pe facebook) care vor sa ajute si sa fie cu adevarat cetateni. In social media, cu un like, pana ce mesajul ajunge si la cineva care stie sau a vazut ceva.
Din calculele mele, peste 100.000 de oameni au aflat in seara asta de disparitie din social media. N-ar fi fost mai bine sa fi aflat de ieri?
Si n-ar fi bine ca institutiile publice sa angajeze pe cineva care sa le scoata cu forta din secolul 19?
There is no ads to display, Please add some
Buna dimineata, Lucian! La noi lucrurile aşa merg, greu. Se poate ca părinţii să fi anunţat dispariţia imediat ce şi-au dat seama că nu ajunge acasă şi nu ştiu de unde s-o ia. Numai că mecanismul ăsta se mişcă atât de greu, încât, de cele mai multe ori mai bine cauţi singur cu colegi si prieteni, decât cu autorităţi. Acum câţiva ani mi-a dispărut băiatul de acasă. Era în clasa a 3-a, venea de la scoală şi pe drum a întâlnit un individ care l-a luat cu el. Lucram, era doar cu soţul acasă, care a l-a căutat cu venicii până pe la 5 seara, prin jumătate de oraş- stăteam pe atunci într-un orăşel de provincie. Când am ajuns eu acasă şi am aflat, am dat fuga la poliţie. MI-era teamă, era isteria cu răpitul copiilor de pedofili şi de vânzătorii de organe, mi se părea că trecuse o veşnicie şi eram extrem de nervoasă pe cei ce il căutaseră singuri fără să anunţe autorităţile. La poliţie, după ce am aşteptat o jumătate de oră pe coridor fără să îşi facă nimeni timp de mine, când în sfârşit un ofiţer ne-a înregistrat plângerea, ne-a spus senin că nu poate face nimic, că ei încep să acţioneze abia la 48 de ore de la dispariţie. Ăsta era protocolul şi ei nu-l puteau încălca sub nici o formă. Îmi venea să îi trag pe toţi după mine, dar ei nu au mişcat nici măcar un deget. Norocul mei a fost că, fiind oraşul mic, lumea s-a solidarizat şi s-a mobilizat, individul s-a speriat şi i-a dat drumul. După aceea a trebuit sa dam toti cu subsemnatul, ca să se închidă dosarul, să rezulte că poliţistii şi-au făcut treaba. Au concluzionat că e vina copilului, care a plecat de buna voie, ca un aventurier. Am rămas cu un gust amar.
Ma bucur mult ca ati gasit copilul. Ar trebui modificata aceasta lege, chiar daca ar insemna un efort mai mare din partea politistilor si de multe ori degeaba, caci multi pleaca singuri de acasa fara sa spuna, daca parintii poate au reactionat prea dur in relatia lor cu copilul. Retelele de socializare pot fi de mare ajutor in asemenea cazuri, dar informatia ajunge tarziu acolo.
Din cate stiu , exista o fundatie si anume Fundatia Focus , care are ca patener si Politia , detine un call-center , voluntari, etc. Pe site-ul lor http://www.copiidisparuti.ro isi descriu activitatea foarte frumos … de aproape crezi ca esti in filmele americane in care se cauta copiii disparuti …. dar parca totusi lipsesc cu desavarsire din peisaj….
Se pare ca-l iubeste pe Isus si s-a dus sa-l gaseasca. Cel putin asa sustin unele tabloide.
Din nou…..telefoanele !!!! In caz de disparitie, dati drumul la localizarea telefoanelor !!!!!! Ce atata confidentialitate ? Localizati telefoanele mobile si e un inceput pentru a-l gasi pe cel disparut.
Ar trebui sa dispara un apropiat de-al celor sus-pusi si sa nu miste nimeni 48 de ore. Ar mai fi de acord cu confidentialitatea si asteptarea ?
Care este facebooku-ul ei?
In SUA se numeste Amber Alert alarma e rapire a copiilor, vad ca a aparut si in Europa ceva similar: http://www.amberalert.eu/AboutUs.aspx
Corect. Sa puna politia imediat pe net datele celor disparuti pentru ca sansele sa fie cat mai mari in gasirea lor, chiar daca acestia doar au plecat de acasa. Parintii sa anunte imediat politia si politistii sa spuna imediat cetatenilor despre disparitii. In acest mod chiar si rapitorii vor fi mai putini, stiind ca imediat se afla asa ceva si ca oricine pe strada priveste contul de facebook pe telefon poate afla si poate vedea poze cu cel disparut. Ai spus foarte bine. Nici in cele mai frumoase vise nu sperau politistii de un asa mare numar de ajutoare cate pot avea pe facebook. Speram totusi ca fata sa fie gasita cat mai repede si sanatoasa, fizic si psihic.
Deh, Incurcate-s caile Domnului…