Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul

Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul, n-ar muri nici un copil in spital in 25 decembrie.

Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul, saptamana asta ar fi mai putine accidente in care oamenii sa-i piarda pe cei dragi.

Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul, saracii ar descoperi bani in buzunar, bolnavii ar primi alinare, depresivii ar scapa cateva zile de povara.

Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul, nu am avea sute de oameni fara casa, gasiti inghetati pe strazi in toata emisfera nordica. N-am avea concedieri de sarbatori, divorturi, sinucideri sau crime. Nu ne-am mai teme de cutremure sau incendii sau avalanse. Macar doua-trei zile.

Dar desigur, Dumnezeu nu sarbatoreste Craciunul.

Oamenii o fac. Asa cum stiu ei. Unii mai frumos. Altii mai sarac. Unii cu dragoste. Altii cu dezamagire. Destui, din pacate, cu ura fata de ceilalti, care au mai mult sau simt mai mult.

Daca Dumnezeu nu sarbatoreste Craciunul, atunci de ce o facem noi?

E foarte simplu: pentru ca sarbatoarea asta nu e despre Cel de Sus. Nu e pentru credinciosi doar – ateii se strang si ei in seara de Ajun in jurul bradului. Nu e pentru ca primim cadoul cel mare – nemurirea – de la un Mantuitor indepartat. Daca am fi siguri de asta, de ce ne-ar mai fi teama de moarte?

Nu, sarbatoarea asta e doar a noastra. A celor de pe pamant. A celor care mor, odata si odata. E cel mai frumos fel de a ne aduce aminte ca traim putin si trist. Ca uitam prea des de bucuria celorlalti. Ca nu ne mai intrebam decat rar “de ce”, pentru ca suntem prea ocupati cu “cum?”

De fapt, Dumnezeu nici n-ar putea sa sarbatoreasca Craciunul. Pentru ca nu l-ar intelege. Pentru ca nu stie cum e sa traiesti pe planeta asta cu noroaie si zgarie nori, cu mizerie si lux aproape supranatural, cu cersetori si printi de bani gata… Pentru ca nu merge ca noi, la slujba 10 ore, pentru ca nu-si vede copiii doar adormiti, seara, pentru ca nu bea o bere la capatul zilei si inca una si inca una ca sa-si scoata din cap presiunea si ritmul nebunesc al existentei.

De fapt, Craciunul nu e despre Dumnezeu. E despre Dumnezei. Cei care suntem.

Si despre o aducere aminte: suntem aici putin timp. Iar Craciunul e doar un gest simplu: Luam cateva zile. Le aprindem la un capat cu scanteia gandurilor noastre. Si incercam, in lumina asta slaba, sa vedem in jur:

Mai e cineva?

candle_in_the_night_by_djokroe-d5wl238

179 comments on “Daca Dumnezeu ar sarbatori Craciunul

  1. dascalu valeriu
    decembrie 23, 2013

    e bine totusi ca subiectul “Dumnezeu” inca mai suscita atatea reactii… cred ca si un ateu isi pune din cand in cand intrebarea: “si daca oare exista Dumnezeu?”, asa cum si un credincios isi pune intrebarea: “si daca oare nu exista Dumnezeu?”! aceasta este de fapt adevarata credinta: permanentul dialog cu indoiala, numai ca Dumnezeu nu exista, ci El este! va fi frumos sa aflati diferenta dintre a exista si a fi, caci nu e totuna! La multi ani!

    • toataviatalatot
      decembrie 24, 2013

      Din momentul in care il cunosti personal pe Cel Prea Inalt si lucreaza prin mainile tale lucrarile pe care le-a lucrat si in trecut dupa cum este scris in Noul Testament ca semnele urmeaza celor care cred, nu mai este o treaba daca, crestinul se intreaba “si daca oare nu exista Dumnezeu” pentru ca-l cunoaste persoan. Are o relatie cu Tatal lui. Sunt multe de descoperit si este necesara o innoire continua a mintii pentru a stii ceea ce a implinit Hristos si cine suntem in El. Pace, Iubire si Intelepciune de la Cel Prea Inalt. In numele lui YAHshua Mesia. Amin.

    • enescu tania
      decembrie 24, 2013

      Ce frumos ati spus! La obiect…
      “Eu sunt Cel ce Este…!
      Doamne ajuta!

    • Florin
      februarie 14, 2014

      In mintea unui crestin nu exista intrebarea “si daca oare nu exista Dumnezeu”. Aceasta intrebare intradevar exista in mintile noastre dar numai pana devenim cu adevarat crestini. Cu alte cuvinte acesta poate fi testul prin care fiecare se poate evalua pe el daca este crestin sau nu. Nu botezul de bebelus face pe cineva crestin, ci credinta in Domnul Isus.

  2. lucianmindruta
    decembrie 23, 2013

    La multi ani tuturor, multumesc pentru comentarii, bune sau rele! Sarbatoriti orice, numai sarbatoriti ceva. E lumea destul de plina de tristete!

  3. Jonny
    decembrie 24, 2013

    Dumnezeu sarbatoreste Craciunul , dar oare noi il sarbatorim ? Lucrurile materiale nu sunt nici pe departe Craciunul si ceea ce ar trebui sa ne apropie de adevarata sarbatoare ..V-ati gandit ca poate acei oameni despre care spuneti la inceputul articolului sunt mantuiti cu o viata vesinica in ceruri decat una mizerabila aici ?

  4. Mihai
    decembrie 24, 2013

    Si care dumnezei sunteti? Ca mie imi vin doar doi in minte acum, tot brunetei ca dvs.: Florin Salam si Copilu’ Minune? Mai spuneti cativa, va rog!

  5. Cristi Milco
    decembrie 24, 2013

    Cand Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, cel putin un copil, desi poate chircit de durere, moare in spital, moare cu zimbetul pe buzele sufletului sau, vazind ca merge intr-o lume mai buna. Insa noi nu vedem aceasta, si nu vom intelege decit atunci cind vom trece si noi dincolo (oare nu e mai bine sa moara cu sufletul curat de copil, decit in viitor sa ajunga un criminal de pe urma laegerilor lui gresite?).
    Cand Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, dincolo de pierderile celor dragi, ii invata pe cei ce ramin cum sa faca fata pierderilor incit sa li se intareasca caracterul, lucru nespus mai important decit orice altceva in ochii Lui. Pentru ca nu ce avem sau pretuim conteaza, ci ce fel de persoane devenim.
    Cand Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, nu le da bani saracilor pentru ca ei sa inteleaga ca adevarata bogatie nu sta in bani, avere, lucruri materiale, ci in atitudinea ce fiecare o are cu privire la viata, caci cele mai importante lucruri – dragostea, sanatatea, bucuria vietii, si multe altele, nu se vor cumpara niciodata cu bani. Si El vrea sa le deschida ochii catre acestea.
    Cind Dumnezeu sarbatoreste Craciunul nu alina durerile bolnavilor, pentru a-i feri de dureri nespus mai mari pe parcursul vietii lor. La urma urmei, un vaccin e dureros pentru un copil, si cu toate acestea, nu il ferim de vaccin, stiind ca ii face bine. La fel si El, daca stie ca ne poate feri de suferinte cumplite, prefera sa ne lase prada anumitor dureri.
    Cind Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, se implica in vietile oamenilor. Poate mai mult, poate mai putin decit in alte zile, insa o face. Cit o face, nu o stim, nu le putem stii pe toate, doar uneori, putem vedea acest lucru, de pe urma imprejurarilor prin care trecem. Un lucru insa e cert: Lui Ii pasa. Poate nu atit de mult cit am vrea noi, insa Ii pasa. Unele din cele mai frumoase versete din Biblie spun cam asa: “Dumnezeu sade in locuri inalte si in sfintenie, insa este cu omul al carui duh este mihnit si parasit” si “Cheama-Ma in ziua necazului tau, Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi”. Trist este insa ca nu mai bagam in seama ce face El, iar cind noi avem nevoie de interventia Lui, pentru ca cindva am calcat pe bec si suferim din aceasta cauza, nici macar nu ne sinchisim sa Ii cerem ajutorul ca sa ne scape.
    Cind Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, si oamenii Il sarbatoresc. Priveste in jur, de Craciun, timp de o zi, poti vedea in ochii multora dintre ei altceva, ceva ca un licar, ceva ca o bucurie ce se afla in inima lor, ceva ce doar in aceasta Sarbatoare mai poti gasi. Si, cel mai frumos lucru e ca vei gasi acea bucurie chiar si in locurile in care te-ai astepta cel mai putin sa le gasesti, acolo unde este durere, acolo unde este suferinta, acolo unde viata loveste dur, incit nu mai pare a fi loc de bucurie. Desigur ca Dumnezeu ar putea indeparta toata suferinta, insa viata nu ar mai fi asa de frumoasa, caci nu am stii sa pretuim cele mai bune perioade ale ei. O victorie cistigata cu greu e mult mai savurata decit una cistigata facil. Necazurile nu ne vor feri, problemele nu ne vor ocoli, insa ceea ce a spus Isus Hristos poate fi valabil pentru oricare dintre noi: “In lume veti avea necazuri, insa indrazniti, Eu am biruit lumea”

    • Myth
      decembrie 25, 2013

      Draga Cristi Milco, daca iti doresc sa iti moara copilul cu zambetul pe buze intr-un spital zici ca-s om rau! Voi ganditi ce spuneti?

      Il provoc oricand pe Dzeul vostru la o dezbatere publica sa-i dovedesc ca in cazul total ipotetic in care exista, e un cinic si jumatate si nu merita nici macar o ceapa degerata!

      Sa-l vad ca vin si ma infrunta!

      Dzeul vostru e ca unicornii roz, sunt multe povesti despre ei dar nimeni nu a vazut vreunul!

      • Cristi Milco
        decembrie 25, 2013

        Myth,
        Nu zic ca esti un om rau daca imi doresti ca copilul sa imi moara in spital cu zimbetul pe buze. Nu in toate cazurile. Si sunt multe cazuri. Daca copilul meu (sa presupunem ca ar fi mare, peste 20 de ani, caci tot copilul meu ar fi) ar face o prostie, incit boala si moartea ar fi efectul a ceea ce a facut (exemplu: s-a drogat), oare nu ar fi o prostie sa zic ca Dumnezeu e rau ca l-a lasat sa moara, cind de fapt a fost prostia lui, neglijenta lui, nepasarea lui fata de corpul sau? Sau, copil mic fiind, oare ai fi rau sa imi doresti asta, stiind ca pe viitor copilul meu va fi un criminal in serie, un violator, un pungas care va trai mai mult prin puscarii? Vezi tu, noi vedem doar ce se intimpla, si tragem anumite concluzii. Nu vedem ce se va intimpla, sau ce ar putea sa se intimple in anumite cazuri. Si vedem atit de putin! Vrem ca Dumnezeu sa ia raul din lume, dar tot noi ne-am supara atunci ca doar El trage sforile in lume, ca suntem niste papusi in mina Lui, niste robotei care nu mai au libertatea de a decide, ci fac doar ce li se spune de sus, tocmai pentru a nu exista raul. Problema e ca tocmai libertatea pe care Dumnezeu a vrut sa o dea fiintelor umane cind le-a creat a fost cea care a permis aparitia raului in lume. Libertatea sta in vointa, iar vointa determina ce alegem in viata. Si nu putem alege decit intre bine si rau, daca exista doar binele, s-a dus alegerea, s-a dus libertatea. Comunistii au venit cu “binele” lor, si i-au legat pe unii care nu credeau in acel bine. Ai putea spune ca am putea alege intre bine si mai bine, sau intre mai putin bine si bine, insa tot aia e, mai putin bine e ceva mai rau decit bine, si deja ai raul in ecuatie. Desigur, nu e o situatie convenabila, insa Dumnezeu a considerat ca merita riscul cind l-a creat pe om: omul a avut de ales, si a ales ce e rau. Dumnezeu nu are nici o vina in asta. Doar omul e vinovat pentru alegerile lui. Iar pentru ca copiii sufera in spitale si mor acolo, e pentru ca deciziile noastre influenteaza mult intreaga societate in care traim, chiar daca am crede ca nu e asa, pentru ca noi ne vedem izolati, insa Dumnezeu nu a vrut sa fie asa, ci ca fiecare persoana se interactioneze cu celelalte de linga ele. Spiritual vorbind, moral, decizia mea poate amprenta viata copilului meu in moduri in care eu nici nu banuiesc.
        Si am sa inchei cu un exemplu: sotia mea e invatatoare la clasele I-IV. Ea vrea sa formeze personalitatea copiilor din clasa ei, nu doar sa ii invete, asa ca le da extrem de multa libertate. Am fost uneori in trecere cu anumite treburi la ea in clasa chiar in timpul orei. De cele mai multe ori am gasit o galagie de parca copiii ar fi fost in pauza. Insa era ceva controlat totusi. Ei aveau dreptul sa se exprime, si cind sotia le permitea, vorbeau, aveau discutii, chiar se certau uneori pe acel subiect. Uneori se mai si bagau fara sa li se permita, alteori mai si faceau prosti pe colegii lor care dadeau raspunsuri gresite, insa desigur ca sotia mea ii oprea admonestindu-i pentru ce faceau. Dar, oricum, raul fusese facut. Era de vina sotia mea? Poate ca da, daca gindesti ca ea le-a dat libertatea sa se exprime. Insa sigur nu daca te gindesti ca ea mereu ii invata sa se poarte frumos cu ceilalti, mereu ii invata sa nu se bage atunci cind cineva vorbeste, mereu le arata ce au de facut pentru a fi totul in ordine in clasa si ca totul sa decurga frumos. Desigur ca e vina copilului care greseste vorbind urit, sau care se baga peste altul intr-o discutie, caci el stie ca nu ar trebui sa faca asta, ca e rau ce face, dar tot face. Insa sotia mea considera ca acesta e un lucru bun, caci le da copiilor posibilitatea sa se exprime, si asta inseamna mult, caci ii invata sa vorbeasca in public, sa gindeasca si sa traga anumite concluzii cu privire la ce au discutat. Intr-un cuvint, reuseste sa le formeze personalitatea. Si asta e cel mai important lucru. Si e extraordinar sa vezi si latura buna, discutii pline de sens, cu remarci si fraze notabile, spuse de copii la care nu te-ai astepta sa zica ce zic. O data la citeva zile (2-3) sotia mea vine acasa si spune ce perla a mai scos cite un copil din clasa ei. Perla in adevaratul sens al cuvintului. Mai era posibil acest lucru daca sotia mea dorea sa traga ea sforile si sa ii tina disciplinati in clasa ca in armata, vorbind doar ea iar ei sa o asculte? Desigur ca nu!
        Pe de alta parte, o prietena a sotiei mele, la fel invatatoare, ii tine din scurt pe copii. Totul e frumos, totul e linistit in clasa ei. Nimeni nu are voie sa se bage in seama prea mult. Invatatoarea conduce totul, si totul e la locul lui. Sotia mea uneori priveste la cite liniste e in clasa ei si ii pare rau ca la ea nu e asa, dar mereu ii zic ca asta e efectul faptului ca ea le-a dat derptul sa se exprime, ca i-a lasat liberi sa participe la ore. Insa niciodata nu vei vedea acolo, in clasa colegei ei, frumusetea exprimarii pe care o au copiii din clasa sotiei mele, caci totul se petrece dupa un anumit sablon. Nu exista libertate prea multa, si de aceea nici raul nu isi face aparitia, totul e asa cum ar trebui sa fie, insa consecintele sunt poate mai grave – personalitatea copiilor daca chiar nu are de suferit, cel putin ramine ascunsa, fara a iesi la iveala, fara a se forma.
        La fel face si Dumnezeu cu noi. Ne da libertate. Putem decide ce sa facem cu viata noastra. Trist e ca nu realizam ca deciziile noastre ii afecteaza enorm pe cei de linga noi. Trist e ca nu realizam ce putem face cu oportunitatile din viata noastra pentru a ne forma personalitatea, pentru a ne forma ca oameni. Insa cel mai trist e ca nu realizam nici macar ce impact au deciziile asupra noastra, ca deciziile rele sunt de fapt problema noastra, ca nu ne asumam vina de pe urma lor, ci o aruncam asupra lui Dumnezeu. Ca si copiii din clasa sotiei mele, facem ce vrem si vorbim urit cu cei din jur, ne bagam in seama atunci cind nu e cazul, si mai apoi dam vina pe Invatatorul pentru debandada produsa in sala de clasa, in lume. Hai sa fim seriosi, nu e vina Lui, e vina noastra, si ar trebui sa ne-o asumam.
        Frmusetea e ca, atunci cind Dumnezeu sarbatoreste Craciunul, se implica din dragoste in viata oamenilor, chiar daca ei fac lucrul pe care El Il uraste cel mai mult – raul. Trist e ca acest lucru nu se prea vede, El actionind in mod tainic si invizibil. Insa, cind de pe urma imprejurarilor realizezi ca s-a implicat si in viata ta, bucuria Craciunului e pe masura.
        Sarbatori fericite! Atit de fericite pe cti de mult le doreste El pentru tine!

      • Myth
        decembrie 25, 2013

        Atat pentru Mihaela cat si pentru Claudiu: am scris si mai sus despre liberul arbitru, e ditamai bullshitul. Adica Dzeu care e perfect a facut o creatie imperfecta, adicatelea omul dupa care te arunca in flacarile vesnice ale iadului ca ai gresit. Asta dovedeste lipsa de coerenta in gandire, cat si ipocrizie.
        Daca eu construiesc o masina defecta, fara frane si masina aia omoara un om, e vina mea ca si creator, nu a masinii!

      • Cristi Milco
        decembrie 25, 2013

        Dumnezeu nu a creat o fiinta imperfecta. Ce vezi tu impefect in capacitatea de a alege? Ai doua sanse, fie sa alegi binele, fie raul. Ce e imperfect in asta? Poti alege binele precum poti alege si raul. Bunica mea, o fiinta extrem de morala, cu un caracter puternic zicea mereu cind faceam o boacana: “Cum faci raul, poti face si binele”. Iar daca chiar nu gasesti puterea de a face binele, vezi cit de rau poti fi in actiunile tale, exista o veste buna, Isus Hristos pentru asta a venit, ca sa restaureze totul incit sa poti face binele. Deci nu avem nici o scuza pentru faptul ca alegem raul. E vina noastra, si trebuie sa ne-o asumam. Si abia atunci binele va incepe sa triumfe in lume.
        Cit despre masina defecta, fara frine, care omoara un om, e destul de discutabil. Eu unul nu m-as urca la volanul unei masini fara frine, deci depinde si de mine daca un om moare pentru ca eu am condus fara frine, fiind inconstient de ce se poate intimpla. S-au daca chiar a trebuit sa condus, dar am mers imprudent, ca si cind ar fi o masina normala. Deci vina e si a mea. Din experienta o zic, pentru ca circul foarte mult cu bicicleta, au fost situatii cind am mers fara frina (pe polei, de exemplu), dar mi-am luat masuri de precautie necesare – viteza foarte mica incit sa pot cobori imediat jos de pe ea in caz de ceva, traseu stabilit in functie de trafic – cu trafic cit mai scazut, concentrare a atentiei deosebita. Si nu am patit nimic, inca mai circul cu ea. Bineinteles, cu frine bune. Insa daca te recunosti in postura in care ai de condus o masina defecta, pentru ca iti sti slabiciunile si defectele, ti-am zis, exista o veste buna, exista un Mecanic care sa o repare, Isus Hristos e cel mai bun “mecanic” al sufletelor noastre. Adevarul e ca nu exista nimic defect la care Dumnezeu sa nu se fi gindit sa dea si o rezolvare a acelui defect.
        Trist e ca noi vedem defectele inaintea alegerilor noastre, de parca Dumnezeu ne-ar fi creat cu ele, consideram ca asa am fost facuti de El, insa defectele sunt urmarile alegerilor noastre. E ca si cum ai primi masina perfecta, si tu, pentru ca o conduci cum vrei, nu cum trebuie, o faci praf, facind din ea o masina imperfecta, sau mai bine zis o rabla. Nu e vina Lui ca masina ta e o rabla, nu El a creat rabla, ci tu prin actiunile tale.

      • Myth
        decembrie 25, 2013

        Pai draga Cristi daca exista fiinta Dzeu si era perfecta, isi facea si creatia perfecta,despre asta discutam noi aici; iar daca facea o fiinta perfecta (dupa chipul si asemanarea sa) nu am fi fost nevoiti sa luam decizii bune sau rele, pentru ca am fi fost perfecti si am fi luat de fiecare data decizia buna.

        Intrebare: daca Dzeu este atotputernic poate crea o piatra asa de mare incat nimeni sa nu o poata ridica? Daca da, el nu o va putea ridica prin urmare nu ar fi omnipotent, daca nu ar putea face o asemenea piatra iar nu e omnipotent.

        Pana una alta de cand au aparut religiile abrahamice (sau orice alta religie) nu s-a produs nici cea mai mica dovada ca Dzeu sau orice alt creator exista. Nici macar una, la fel de bine pot sa cred in Monstrul Zburator de Spaghete sau Ceainicul lui Russel!

      • mihaela
        decembrie 25, 2013

        “Pai draga Cristi daca exista fiinta Dzeu si era perfecta, isi facea si creatia perfecta,despre asta discutam noi aici; iar daca facea o fiinta perfecta (dupa chipul si asemanarea sa) nu am fi fost nevoiti sa luam decizii bune sau rele, pentru ca am fi fost perfecti si am fi luat de fiecare data decizia buna.”

        Myth, eu nu inteleg despre ce alegere a deciziilor vorbesti, ca doar zici ca ar exista una singură. adică totalitarismul în toată splendoarea lui :)

      • Cristi Milco
        decembrie 26, 2013

        Draga Mith,
        Stii de ce robotica, de ce calculatoarele, au luat un avint atit de insemnat in ultimele zeci de ani? Pentru ca, exact cum spui, au fost create sa faca doar ce e mai bun, sa aleaga varianta cea mai buna in cazul in care trebuie sa o faca. De aceea calculatorul meu e mult mai bun decit mine la sah ( o chestie marunta in comparatie cu ceea ce calculatoarele fac pentru noi in adevaratul sens al cuvintului), un joc care imi place enorm sa il joc. In momentul in care faci un lucru, sau ceva anume, sa functioneze doar in modul cel mai bun cu putinta, nu mai vorbest de o persoana, ci de ceva impersonal, ceva care seamana mai mult sau mai putin cu un robot, cu un calculator. Desigur ca robotii nostri mai pot gresi, calculatoarele mai dau erori, dar aceasta e pentru ca sistemul e creat de oameni, adica un sistem imperfect (in orice sistem mai este loc de imbunatatiri). Insa capacitatea lor de a da decizia cea mai buna, decizie care pe noi ne ajuta atit de mult in ceea ce avem de facut cu ele, le face a fi de fapt nimic mai mult decit niste roboti. Sau, cum spunea Mihaela, in cazul oamenilor, ai avea totalitarismul perfect din partea lui Dumnezeu. Tu ai vrea sa fii un simplu robot, o masinarie care sa aleaga doar ce e mai bun, doar ce e perfect, pentru ca nimic rau sa nu existe in lume? Nu cred. Ce te defineste ca persoana e tocmai libertatea de a alege intre bine si rau. Da libertatea asta la o parte, si nu mai vorbesti de personalitate, ci de, hai sa zicem, robotica. Sau totalitarism

      • Myth
        decembrie 26, 2013

        Pai ajungem din nou la problema mea: daca noi am fi perfecti, am crea calculatoare perfecte care nu ar gresi.
        Din moment ce noi nu suntem perfect, inseamna ca ori nu am fost creati de un creator ori am fost creati imperfecti, ceea ce inseamna ca acel creator nu e perfect, prin urmare nu e Dzeu.

      • Cristi Milco
        decembrie 28, 2013

        De ce nu vrei sa intelegi?: nu suntem imperfecti pentru ca asa am aparut in lumea asta, pentru ca asa am fost creati, ci pentru ca am ales gresit. Ar trebui sa intelegi ca greselile noastre se rasfring si asupra copiilor si urmasilor nostri, si ii afecteaza, e ceva ce se mosteneste, daca vrei, e genetica chestia asta. E ca si cancerul, cei ce au avut in familie pe cineva bolnav de cancer, au sanse mult mai mari sa faca cancer decit cineva care nu are pe nimeni in familie care sa fi facut cancer, pentru ca cancerul se transmite genetic. Si atunci noi suntem imperfecti pentru ca altii au ales gresit, si daca si noi vom alege gresit, ii vom face si pe altii sa aleaga gresit. Deci suntem imperfecti si cream calculatoare imperfecte pentru ca undeva, cindva, cineva a ales gresit, afectind intreaga rasa umana, nu pentru ca ar fi fost creat imperfect. Daca vrei, omul e ca o masina care s-a stricat, a fost buna cindva (Dumnezeu, cind face ceva, face bine, pe toate le face bine), insa acum e stricata, merge poate, dar fara frine, functioneaza, dar da rateuri.
        Si, ca sa iti mai raspund la o intrebare, da, l-am cunoscut personal pe Domnezeu, si caut sa Il cunosc in continuare, caci mereu e ceva nou de cunoscut la El. Inca nu mi-a vorbit fata in fata, insa acesta e unul din visurile mele, sa Il pot vedea cindva in aceasta viata si sa ii aud vocea. Insa ce e mai minunat e ca nu trebuie sa ii aud vocea ca sa fiu sigur ca exista, nici vocea ta nu o aud fata in fata, si totusi mi-e clar ca existi, ar fi stupid sa zic ca nu existi doar pentru ca nu te-am vazut sau auzit fata in fata, nu?. Ti-am mai zis, cind El vine, o face in mod tainic, adesea tacut, cind El se arata, de cele mai multe ori in mod o face invizibil. si aceasta pentru ca El nu poate fi vazut cu ochii materiali, insa cu sufletul il vei putea percepe mult mai bine decit percepi orice lucru din lumea materiala. Pentru unii chestia asta a fost atit de reala incit i-a ajutat sa se lase de droguri.
        Frumusetea insa este ca poti si tu sa ajungi sa Il cunosti pe Dumnezeu. Tu esti o persoana, El e o persoana, cu un anumit tip de caracter, cu anumite atribute ale personalitatii, cu o anumita vointa. Si, atita timp cit intre doua persoane poate exista o relatie, poate fi vorba de cunoastere, poti si tu sa Il cunosti pe Dumnezeu. Ce e mai frumos e ca, dincolo de tot ce religia te invata, cind patrunzi pe domeniul spiritului, descoperi ca ajungi sa Il cunosti pe Dumnezeu asa cum este El, asa cum L-au cunoscut si altii. Intr-un anume sens, e vorba de o cunoastere experimentala, e ca si cind ai studia un obiect sa zicem de forma cubica de culoare rosie. Cei ce il vor vedea ca si tine, vor recunoaste culoarea rosie a lui si faptul ca e un cub, doar observindu-l. La fel poti pati si tu, descoperindu-L pe Dumnezeu, vei avea de-a face cu o Persoana, e adevarat, nu vizibila, insa una care va fi si pentru tine asa cum altii au ajuns sa o cunoasca si sa o descrie. Totul e insa sa cauti, totul e insa sa vrei sa descoperi!
        Si inca ceva, daca tot veni vorba de cunoasterea lui Dumnezeu: am observat ca cele mai multe probleme pe care ateii le ridica sunt tocmai din necunoasterea lui Dumnezeu. Sa exemplific: Dumnezeu poate totul. Nu in sensul strict al cuvintului. El, fiind dragoste, nu poate sa urasca. El, fiind adevarul suprem, nu poate sa minta. Intr-un cuvint, nu poate sa faca ceva care nu este conform cu caracterul Sau, Deci poate ca ateii ar trebui sa isi redefineasca conceptul de atotputernicie a lui Dumnezeu, asa cum il vad ei.

  6. mihaela
    decembrie 25, 2013

    Myth, doar o întrebare ipotetică. Dacă îi dai libertatea copilului tău să-și organizeze/îngrijească singur camera fără să te amesteci te-ai considera vinovat dacă ar aluneca pe o coajă de banană ce o aruncase pe jos și pe care n-avea chef s-o ridice și și-ar rupe un picior? Sau te-ai simți vinovat dacă ai rupe înțelegerea si ai interveni culegând banana de pe jos?

    Să înțeleg că militezi pentru limitarea autonomiei? crezi că asta ne-ar feri de probleme?

    de fapt am vrut să zic că eu am întâlnit/văzut unicornii roz :)

    Crăciun fericit!

  7. Constanta
    decembrie 26, 2013

    Chiar daca avem falsa impresie, ca ceea ce facem, este prin puterea si vrerea noastra, nimic nu este intamplator, chiar si faptul ca Domnul Lucian Mandruta a scris acest articol, care, chiar daca e greu de crezut, a ajutat. Ii multumesc si ii doresc, ca viata sa-i daruiasca tot ce-i foloseste.
    De comentariile pro sau contra, s-au folosit multi…. fiind cel mai important aspect
    De altfel, aceasta libertate daruita de Dumnezeu, noua, oamenilor, de a-L vedea, sau nu, inseamna iubire.
    Fara iubire, viata este o povara, o uraciune…astfel, chiar si credinta fara iubire nu are nici o valoare.
    A iubi este porunca Bunului Dumnezeu, pe care am pierdut-o, de aceea traim aceste vremuri.

    “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea?” (Matei 5, 44-46).
    Sfantul Ioan Gura de Aur spunea,
    “Dacă iubirea ar fi stăpânit pretutindeni, lumea noastră ar fi fost atât de diferită! N-ar fi fost nevoie nici de legi, nici de tribunale, nici de pedepse. Nimeni nu şi-ar fi nedreptăţit aproapele. Crimele, certurile, războaiele, răscoalele, răpirile, părtinirile şi toate nedreptăţile ar fi dispărut. Răutatea ar fi fost cu totul necunoscută.
    Să dăruieşti altora pare lucru greu, iubirea însă îl face uşor. Să iei de la ceilalţi pare ceva plăcut, iubirea însă îl face respingător. Să-i vorbeşti de rău pe ceilalţi pare îmbucurător, iubirea însă îl face amar. Pentru iubire cea mai mare bucurie este să-i vorbească de bine şi să-i laude pe toţi
    Nimic nu-l mânie pe Dumnezeu cât nepăsarea noastră faţă de aproapele. De aceea a poruncit să fie pedepsit sever robul care a arătat neîndurare faţă de semenii lui.”
    Iar Parintele Arsenie Boca spunea,
    “• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fatã de Dumnezeu.
    • În mintea strâmbã si lucrul drept se strâmbã.

    • Cei care opresc copiii de la credintã sunt osânditi mai rãu ca sinucigasii.

    • Cât asculti de Dumnezeu, atât ascultã si Dumnezeu de tine.

    • Dumnezeu nu uitã de om cum uitã omul de Dumnezeu.

    • Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e sã ne dãruim Lui pe noi însine, pe viatã.

    • Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.

    • Cred ca cea mai deformatã fiintã in capul oamenilor este Dumnezeu.

    • Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

    • Dumnezeu coboarã între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
    • Adevãrul este fiintã vie.

    • Cel mai greu pãcat, vesnic fãrã iertare, este starea omului împotriva adevãrului..

    • Credinciosul in Dumnezeu depãseste limitele omului.

    • Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentalã a naturii umane.

    • Necredinciosii, spre rusinea noastrã, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastrã.

    • Religia nu face stiintã, ci constiintã.

    • Iisus a tãmãduit orbirea ochilor, dar n-a putut tãmãdui orbia rãutãtii. Orbia rãutãtii nu are leac, dar are pedeapsã.

    • Nimic mai greu, mai periculos decât sã te lupti cu îngustimea si cu formalismul.

    • Nu suntem din maimutã, dar mergem cu pasi repezi spre ea.”

    Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa mergem la pas cu iubirea, astfel, lacatul urii, al necredintei, al rautatii, al egoismului, al mandriei….sa se deschida, ingaduind sa intre bucuria.

    Cu mult drag.

    • Myth
      decembrie 26, 2013

      Cine e Arsenie Boca? Idiotul ala care zicea despre femei ca trebuie sa-si tina gura in fata barbatului si ca scoala o sa strice elevii ca-i invata matematica si alte stiinte? Bun exemplu!

      • Constanta
        decembrie 26, 2013

        Myth, deschideti inima, fa loc iubirii, blandetii, astfel vei vedea bun.. si pe cel rau.
        Sunt sigura ca in spatele acestei duritati pe care o afisezi, se afla un suflet sensibil, dar, poate ai motivele tale…
        Al.Vlahuta in scrisoarea catre fiica sa Margareta spunea,
        ’Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu’’

        Sti ce e trist, ca viata trece iute pe langa noi, dar fiind prea ocupati cu rautatile lumii, nu o mai observam…. si ne trezim mult prea tarziu…

        Si cat priveste intrebarea ta” Cine e Arsenie Boca?”, vad ca ti-ai raspuns, e parerea ta, nu vreau sa te contrazic, doar ca eu simt si vad altfel decat tine.
        Timpul te schimba si ce vezi acum, sigur nu o sa mai vezi peste ani. Asa e ea, viata.

        Pentru mine, Parintele Arsenie Boca este un Sfant drag, un om destept, care vedea mult mai departe decat poate o simpla minte omeneasca….de aceea il iubesc mii si mii de oameni, care pot vedea, ce inca tu nu poti….
        Ma hranesc din invataturile Parintelui, care ma ajuta sa-mi vad micimea, care ma ajuta sa constientizez, ca sunt doar o adiere de vant in asta lume.

        Parintelui Arsenie Boca spunea,
        “-Până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.
        -Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.”

        Numai bine

      • Myth
        decembrie 26, 2013

        Draga Constanta,
        pot sa te asigur ca am multa iubire si blandete in viata, avem o familie atee mai mutl decat fericita si ne iubim unii pe altii. Nu avem nevoie de personaje fantasmagorice care sa ne conduca viata!

        Consider ca am o viata plina de impliniri atat in plan personal cat si in cel profesional, nu ducem lipsa de mai nimc!

        Decat sa traiesc viata in citate de Arsenie Boca, prefer sa-mi traiesc viata!

      • morsano
        ianuarie 23, 2014

        @myth

        http://forums.philosophyforums.com/threads/omnipotence-paradox-of-god-32768.html

        vrei sa arati ca esti tare la logica, dar de fapt problema ta cu piatra nu arata de fapt decat cat de slab esti la logica. citeste mai mult….

        in 2 cuvinte, ” omnipotenta” e doar un cuvant, concept folosit de noi pentru a arata o caracteristica a lui Dumnezeu si vrea sa spuna simplu ca din tot ce se poate face, Dumnezeu poate face. Limbajul e o conventie, faptul ca se pot concepe in limbaj chestii ca cea pe care o spui tu nu demonstreaza decat limitele limbajului nimic mai mult.. daca chiar te intereseaza citeste argumentele pe linkul pe care ti l-am dat. si pentru exercitii incearca ceva similar cu atotcuprinzator. ce inseamna asta? cuprinde tot ce exista? se cuprinde si pe sine insasi ca si concept atunci nu? e daca esti in stare sa duci logica (abstracta) pana la capat si sa o formalizezi matematic vei ajunge la ceva de genul 1=infinit. ce zici de asta? inseamna ca ce? ca nu exista nimic care sa cuprinda tot? sau ca nu exista “tot”, a, si apropo, exista “nimic”? cam cu chestii din astea te joci tu si vrei sa arati ca ai gasit solutia finala…

      • Myth
        ianuarie 23, 2014

        am citit si nu m-am edificat deloc, in afara de faptul ca fiecare isi da cu parerea despre ce crede el ca e corect!

        Hai sa o luam direct atunci: exista Dzeu? daca da, unde e? daca tot are nevoie de noi sa ne inchinam de ce nu vine sa vada inchinaciunile?
        De ce nu l-a vazut nimeni de pe vremea lui Moise cand i-a aratat acestuia fundul / spatele?

        In continuare vreu si eu o poze, un telefon, o adresa de email ceva acolo unde-l sa-l contactez.

        Ca sa inchei tot cu un paradox: daca ii vorbesti lui dzeu esti considerat normal, daca spui ca iti vorbeste dzeu te baga la nebuni!

      • Myth
        ianuarie 28, 2014

        Existenta mintii mele e dovedita din moment ce potcomunica.
        Existenta mintii tale nu e dovedita din moment ce esti doar un alt robot subjugat de religie, care are nevoie de biblie ca sa stie ca nu e bine sa fure sau omoare! Dupa parerea mea dovedesti ca esti limitat.
        Ceea ce nu poate fi demonstrat, nu poti sa presupui automat ca exista, nimeni nu a spus ca America exista pana nu a fost gasita, nu inseamna ca nu exista; dar pana nu-l gasesti pe Dzeu nu poti afirma ca exista, decat daca ai argumente!
        Si hai pa ca m-am saturat de crestinii care isi stiu doar patrtea or de adevar! Macar eu am avantajul de a fi fost in ambele tabere.

        Spor la crezut in serpi vorbitori, femei facute din coaste, zombi zburatori si alte multe rahaturi!

      • morsano
        ianuarie 30, 2014

        felicitari pentru ne-limitarea ta, pentru avantajul perspectivei din doua unghiuri si pentru atmosfera mentala igienica pe care o respiri (lipsita de rahaturi).

        apropo de existenta mintii, daca te convinge numai simplul fapt al vorbirii in cazul tau (deschizi gura si spui ce iti vine) iar in cazul meu e nevoie de ceva mai elaborat (de fapt singurul criteriu se pare ca este sa iti impartasesc tie credintele – cum ca eu sunt un robot, etc, etc…..) ce sa zic? e si asta o demonstratie a existentei mintii … daca fara sa ma cunosti ai si dibuit tu tot ce cred eu doar din faptul ca ti-am combatut o asa zisa logica imbatabila, ce sa zic asta da argument. foarte solid.

        legat de existenta lui Dumnezeu, nu as vrea sa intru intr-o argumentatie; cum iti spuneam daca esti sincer nu se poate demonstra logic nici una nici alta. faptul ca inca nu l-ai vazut tu sau cineva cunoscut, dupa cum exemplificai cu america, nu e un argument al inexistentei, ci doar al faptului ca cu cunoasterea actuala nu putem stabili “stiintific”. ramane o problema de pura credinta

        si cum nu te poate nimeni convinge, poti sa crezi ce vrei, cum vrei cand vrei, nu am absolut nici o problema. doar ca nu imi plac arogantii ca tine care pretind ca ei se bazeaza pe logica, pe argumente, pe stiintific dar de fapt nu au decat convingeri, credinte dar orientate in alta directie (negativ as zice – numai din simplul fapt ca ei zic: NU exista…)…

        Apropo de Columb si de America, toti il socoteau nebun, dar el avea o credinta, fara nici un argument. argumentele au venit doar dupa ce a plecat si a ajuns. am vrut sa subliniez asta ca sa reliefez ca si aceasta capacitate umana a credintei este importanta in progresul uman, nu e vorba numai de deductie, logica, ratiune..

        hai sa te intreb ceva, banuiesc ca esti mai degraba adeptul big-bangului, a evolutiei si asa mai departe? da pe astea le-ai vazut cu ochii tai? nu cred. dai crezare lor pentru ca pentru nivelul tau de cunoastere par plauzibile, si de fapt ii crezi pe altii – darwin, hawkins, einstein, mai destepti ca tine si ca mine, care au inteles si explicat astea. acum nici pe ei nu ia-i vazut, cel putin nu pe toti, nu i-ai auzit direct. i-ai citit eventual intr-o carte sau mai multe, intr-o “biblie” sau in niste “predici”, sau ai invatat la “biserica”(scoala) predat de niste “preoti” – profesori. ai putea sa ii consideri pe acesti oameni de stiinta ca niste “sfinti” nu?. acum daca e sa fii sincer, ca sa ajungi sa intelegi chestiile astea stiintifice a trebuit sa treaca niste timp, sa capeti niste aptitudini, sa mergi la o “biserica” (scoala) sa practici niste “ritualuri”. ma rog pe mine nu m-ai convins ca le stapanesti prea bine, dar sa zicem. acum dupa cum probabil observi capacitatea de a intelege aceste teorii stiintifice nu este la indemana oricui, ba chiar marea masa a populatiei nu le intelege. de ce esti asa arogant sa crezi ca doar nivelul asta al intelectului este ultimul? doar pentru ca aici e limita ta? ce nu poti tu inseamna ca nu se poate deloc? daca mai exista si un alt mod de cunoastere, accesibil la si mai putini, daca e sa acceptam criteriul piramidei?

        revenind la minte, nu o pot totusi vedea, decat deducand-o. de ce ceri dovezi materiale la ceva care e imaterial. si dumnezeu se presupune ca e tot o “minte”, deci dovezile pe care le-a lasat poate nu sunt de natura materiala…. carnea lasa urme in carne, mintea in minte… astea doua niveluri le accepti… ramai la aroganta sa fii convins – sa crezi ca nu mai exissta nici un altul? e adevarat ca nu a fost dovedit… cum putea fi dovedit?

        daca iei definitia a ceea ce inseamna stiintific, si daca chiar operezi cu argumente, cred ca ar trebui sa recunosti ca si big-bangul si teora evolutiei nu sunt decat… teorii, adica credinte. inca nu sunt “demonstrate stiintific”…. deci mai usor cu ironizarea altora ca robotei care “cred”. ei macar sunt constienti de asta si nu se mint.

        imi amintesti de femei facute din coaste, si alte “rahaturi”, si ma numesti robotel.

        daca ti-as zice ca cred in povestea cu broscoiul sarutat de printesa si transformat apoi in print, mi-ai zice ca nu sunt in toate mintile. dar tu, dai la o parte sarutul, adaugi niste sute de miloane de ani – asa ca sa nu fie pentru muritorii de rand, si spui ca e ok, ca broasca s-a transformat in print. buna gluma

      • Stelian
        februarie 7, 2014

        Morsano, stiu ca nu pentru asta ai scris si nu ai nevoie de asa ceva, dar imi scot palaria. Da, se pare ca toti traim prin credinta. Se pare ca asa suntem facuti. Credinta este parte a fiintei noastre. Difera doar in ceea ce credem.

      • Stelian
        februarie 7, 2014

        Pana sa-L gasesc pe Dumnezeu n-am vorbit despre El si despre existenta sigura a Lui exact din motivele expuse de tine. Nu ai cum sa fi fost in ambele tabere caci asta inseamna ca ai fi fost nascut din nou si ai revenit in starea initiala, ceea ce e imposibil. E ca si cum eu m-as putea intoarce in stadiul de bebelus in burta mamei. Dar dupa felul tau de a fi, total impotriva lui Dumnezeu si pentru ca ai spus ca ai fost in ambele tabere, cred ca te numesti Calin si am mai discutat despre toate acestea anul trecut in vara. Da, sunt limitat. Imi pare bine ca pot cunoaste si oameni nelimitati…

  8. Constanta
    decembrie 26, 2013

    Ma bucur pentru tine Myth, stiu ca ai fericire, doar am fost atee… multi ani. M-am razboit si am sfidat pe toti cei care cautau sa ma convinga de existenta Bunului Dumnezeu, nu-mi pasa, dar se pare ca implinirile, sanatatea….. de care eram atat de mandra si sigura, s-au naruit intr-o secunda si in dureri sfasietoare de suflet, m-am trezit….iar viata de atee, apoi, dupa ce am cunoscut si un altfel de a trai si a simti, a fost ca un vis urat. Atunci am realizat, ca viata fara Dumnezeu, a fost o mare pacaleala si ca fara El, eram nimic.
    Viata se poate schimba intr-o clipa si automat se schimba si modul de vedere, ceea ce acum,stiu, ti se pare imposibil.
    Ce iti spun acum, iti vei aminti odata, cum mi-am amintit si eu…..sunt sigura.
    Iti doresc din suflet, tot ce-ti foloseste in viata……cu mult drag

  9. Constanta
    decembrie 26, 2013

    Si inca ceva Myth, cuvantul idiot, nu are nici o legatura cu iubirea, blandetea, mai ales cand il adresam cuiva pe care nu-l cunoastem, nu-i stim trairea, simtirea…
    As vrea pentru o clipa, sa-ti imaginezi, ca esti jignit de o persoana care nu te stie, habar nu are cum traiesti…sau iti jigneste pe cineva drag, asa degeaba….oare cum o fi ? Iti spun eu, e foarte dureros……
    Sa fim atenti cand aruncam cu vorbe…. mai tarziu, sau mai devreme, ni se intorc….o spun din experienta….. si sper sa ma ierti pentru observatie…

  10. Crina
    decembrie 26, 2013

    Myth, mai trebuie sa traiasca niste momente in viata asta si sa mai primeasca niste lectii. Nu e sigur ca va invata ceva din ele, dar in cel mai bun caz va avea la un moment dat constiinta. Dumnezeu e minunat si de multe ori are rabdare cu noi, cand nu mai are inseamna ca nu am vazut toate sansele oferite, le-am ignorat. Oricum, viata e o lectie pana la urma si in primul rand trebuie sa respecti divinitatea, chiar si daca INCA nu crezi in ea. Acel minum respect este cel care te poate veghea de multe ori in viata. Si in plus daca nu iti pasa asa de mult ca ateu, de ce te chinui asa de mult sa-i convingi pe altii de convingerile tale? Sigur va veni un moment cand ii vei permite lui Dumnezeu sa fie descoperit, dar pana atunci, ca ateu, nu-i invenina pe altii cu convingeri personale. Viata e facuta sa fi mai bun, daca nu poti sa fi mai bun, mai bine nu fa nimic. Da fiecare are libertate, dar acest articol, nici macar nu-si avea rostul, decat sa creeze niste controverse. Fiecare e liber sa creada in ce vrea, atata timp cat respecta libertatea de credinta a celuilalt.Oricum, viata vine din urma si iti da lectia. Viata, soarta, Dumnezeu vor veni la fiecare cu lectia ce trebuie invatata si odata ce-ti primesti lectia, afli ca Dumnezeu exista, dar pana atunci fiecare sa traiasca cu convingerile lui…in ratacire. Va veni si momentul cand omul va fi in stare sa-l primesca pe Dumnezeu in viata lui. E un moment foarte special si frumos, dar desigur daca iti pui singur bariere, nu poti gusta din el. Sa speram ca fiecare ca multumit cu viata lui actuala, daca nu, INCA mai exista sanse de mai bine. Trebuie doar sa crezi!

    • Myth
      decembrie 26, 2013

      Bai da ce stiti da toti lectii de viata si imi cunoasteti mie viata!

      L-ati cunoscut vreunul din voi personal pe Dzeu? Ati stat de vorba fata in fata?
      NU??? Atunci la ce imi explicati ce vrea personajul asta imaginar??

  11. Crina
    decembrie 26, 2013

    DA!!!

  12. Crina
    decembrie 26, 2013

    Se numeste rugaciune. Ar trebui macar din curiozitate sa incerci odata, macar ca experienta sa vezi cum e. Oricum ,n-ai ce pierde. Fiecare ar trebui, chiar si Mandruta. Toate cele bune!

    • Myth
      decembrie 26, 2013

      lasa povestile si eu ma pot ruga la perete si pot spune ca peretele e Dzeu!

      Aveti vreo dovada palpabila ca exista?

      Va spun eu NU!
      Am fost credincios si m-am decis sa flu mai multe despre Dzeu, dupa 5-6 de cercetari am descoperit ca de fapt crdeam intr-o carte de povesti al unui popor rudimentar de acum 2-3.000 de ani.

      Apropo de ce sarbatoriti Craciunul pe 25 decembrie? Ca nu atunci s-a nascut Iisus, doar ca noul cult crestin s-a suprapus cu vechiul cult al lui Mithra care se sarbatorea pe 25 decembrie.
      Multe din caracteristicile lui Iisus sunt copiate din credint mult mai vechi de ex cultul lui Osiris.
      Vrei sa dicutam documenteaza-te, citeste-l macar pe Eliade (nu Maitreyi) si dupa aceea discutam.

      Si iti mai spun ceva: daca spui oricarui psihiatru ca tu vorbesti cu Dzeu te interneaza!

      • Tudor
        decembrie 28, 2013

        Draga Myth, am inteles ca ai fost credincios si te-ai decis sa renunti, pentru ca dupa cativa ani de cercetari, nu L-ai gasit pe Dumnezeu, ba mai mult, ai descoperit tot felul de lucruri contradictorii, care par absurde si fara logica. Pana aici nu pot sa te contrazic. Problema este ca pe Dumnezeu nu il poti descoperi folosind doar instrumente cognitive, prin cercetare rationala. Singura posibilitate de a relationa cu Dumnezeu este sa ne folosim componenta sufleteasca a fiintei noastre. Atunci Dumnezeu raspunde intotdeauna, dar raspunsul vine desigur tot la nivel sufletesc. Cognitiv nu avem cum sa il cunoastem pe Dumnezeu pentru ca, desi ne credem foarte evoluati, suntem extrem de rudimentari, ca fiinte umane, pentru ca suntem entitati fizice, iar Dumnezeu este mult mai mult decat atat. Suntem asemenea orbilor. Cum ai putea sa explici unui orb din nastere, ce este culoarea rosie? Nu prea ai cum. Cum ai putea sa concepi un univers infinit, sau unul cu 5, 7 sau 12 dimenensiuni, cand traiesti intr-o lume cu trei dimensiuni? Desi matematic au fost demonstrate anumite concepte, mintea noastra este limitata si nu le poate cuprinde. Si totusi, Dumnezeu a fost “descoperit” chiar la nivel material. Universul in care traim, de la micro- la macro-cosmos este atat de complex si atat de inteligent construit, incat foarte multi dintre savantii lumii nu au putut sa nege existenta unei inteligente creatoare, aflata in tot si in toate. Cred ca Einstein este un exemplu suficient in acest sens. Chiar daca teoriile lui vin in contradictie cu principiile mai noi ale fizicii cuantice, el a inteles probabil mult mai multe despre principiile fizice ale universul in care traim, decat o poate face 90% din populatia actuala a lumii. Tocmai complexitatea celor intelese l-a facut sa creada in existenta lui Dumnezeu. Lucrurile devin si mai evidente daca privim spre lumea vie. Daca cineva gaseste intr-un pustiu o statuie reprezentand un om, cu siguranta va crede cu tarie ca statuia a fost creata de o forta inteligenta (om, extraterestru, etc), desi este doar un obiect inert. Cum putem fi atat de ignoranti, incat sa credem ca entitatile de o complexitate uluitoare ce compun lumea vie, au aparut fara contributia constructiva, voluntara si coerenta unei forte inteligente. Fiziologia organismului uman este uimitoare, cu functii extrem de exacte si logice, cu mii de bucle de feed-back, cu mecanisme de adaptare si de rezerva incredibil de bine concepute, departe de a fi descifrata de medicina actuala, cu mult peste orice masina sau program informatic pe care umanitatea le-a construit vreodata. Asta a presupus cu siguranta, inteligenta creatoare. ADN-ul este o „bijuterie cibernetica” incomparabila cu orice cod sau program conceput vreodata de om. Acestea sunt dovezi de inteligenta, pe care nicio teorie stiintifica nu o poate explica. Daca nu s-a identificat sursa acestei inteligente, nu inseamna insa ca o putem nega. Dincolo de dovezile materiale, Dumenzeu a fost descoperit la nivel spiritual de mii de oameni. Daca vei citi Filocalia, vei descoperi marturii de o profunzime impresionanta referitoare la existenta lui Dumnezeu. Cum putem certifica veridicitatea acestor marturii? Pe mine m-au frapat doua aspecte: faptul ca simpli tarani deveniti calugari, extrem de inculti la origine, ajung dupa zeci de ani inchinati rugaciunii catre Dumezeu, sa scrie lucrari religioase cu o filozofie extrem de profunda; desi unii dintre acesti calugari au trait izolati, departe de carti si surse de informatii, in zone geografice diferite, totusi scrierile lor sunt caracterizate de o convergenta frapanta, din punct de vedere al experientelor spirituale identice in dragostea lui Dumnezeu, si al principiilor religioase identice prezentate, probabil de inspiratie divina. Aceste aspecte nu pot fi trecute cu vederea, chiar daca sunt judecate doar rational.
        Din punctul meu de vedere, religiile lumii pot fi studiate, analizate, combatute. Sunt crestin, dar imi dau seama ca apartenenta la un anumit cult religios reprezinta un subiect delicat. Dincolo de religie insa, existenta unui Dumnezeu inteligent in tot si in toate este extrem de greu de negat. Ramane frustrarea celor care nu au reusit inca sa-L gaseasca. Dar chiar si frustrare in relatia cu un Dumnezeu-himera a celorlalti, inseamna cautarea lui Dumnezeu-adevarat. Si daca omul il cauta staruitor pe Dumnezeu, Dumnezeu il gaseste pe om. In acel moment, spiritul si credinta dau la o parte ceea ce parea irational, ilogic sau stupid, doar pentru ca minte umana se vrea „perfecta, mareata, atotcuprinzatoarea” si nu poate sa conceapa ca este in realitate prea mica pentru a cuprinde tot universul.

    • daniel
      decembrie 27, 2013

      crina ai grija cui dai margaritarele tale sa nu se intoarca impotriva ta …asa cum spune Domnul.
      Nu poti sa-i faci pe unii oameni sa creada in Dumnezeu daca nu este dat de sus si daca ei nu vor …sau cel mai bine invers.Lasa-i in pace caci nu e momentul.Suntem liberi sa alegem ce VREM noi.

  13. mihaela
    decembrie 28, 2013

    Dacă e să vorbim cinstit Myth a fost credincios exact cum sunt cei care merg la biserică și se calcă în picioare să sărute “sfintele” moaște. adică fațadă, prostie și ipocrizie. Credincios nu poți să fii până nu l-ai întâlnit personal pe Dumnezeu. Iar după ce L-ai întălnit nu poți să zici pe urmă că nu există, poți cel mult să zici că nu vrei să trăiești asa cum El îți cere și că ai ales să trăiesti din nou în mocirlă.

    Dacă nu L-ai întâlnit și zici că esti credincios ești doar o oaie crescută în spiritul respectării tradițiilor. Iar în cazul ăsta a deveni ateu e doar un pas în direcția cea bună. adică spre sinceritate și asumare a propriilor valori.

    scuzați-mi sinceritatea dar am obosit să mă prefac că lucrurile n-ar fi așa cum sunt în realitate.

    • Myth
      decembrie 29, 2013

      @ Mihaela: draga mea de unde sti tu ce am simtit eu?
      Vrei sa-ti spun ceva: esti o ipocrita, incat garantez ca nu l-ai cunoscut personal Dzeu!

      Spune-mi te rog unde v-ati intalnit, cum arata, cu ce era imbracat? Nu-mi spune povesti nemuritoare cum ca pe Dzeu il intalnesti prin rugaciune, daca eu citesc o carte de Jules Verne si cred ca a exista Capitanul Nemo asta nu-l face nici macar 1% adevarat!

      Vreti sa ma convingeti? Aduceti dovezi!

      Vreti sa-mi puneti sentimente in carca sau lipsa acestora, va pot face si eu acelasi lucru si uite cat e de simplu>

      Mihaela eu cred ca tu esti credincioasa intrucat nu esti destul de inteligenta sa aduni 1 cu 1 sau sa intelegi o carte de stiinta. Sigur Mihaela e credincioasa pentru ca luat droguri care i-au alternat constiinta. Mihaela e credincioasa pentru ca bea 5 pahare de vin pana la 10 dimineata. MIhaela e credincioasa pentru ca ……

      Vezi ce simplu e sa pui etichete si sa faci presupuneri? NU mai face presupuneri despre viata mea si motivele care m-au determinat sa fiu ateu!

  14. daniel
    decembrie 28, 2013

    nu poti sa pui toti oamenii in aceasi oala.De unde stii tu ce simte un om cind saruta o icoana!?Poate este singurul moment cind il cauta pe Domnul.

  15. Mihai Teodorescu
    decembrie 29, 2013

    “Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului” SFANTUL Parinte Arsenie Boca.
    Odata eram si eu ateu.Insa Sf Parinte Constantin Galeriu si apoi Sfantul Parinte Arsenie Boca mi-au luat valul de pe ochi si (iesind din matrice) asa am inceput sa VAD.
    Iti doresc si tie sa ai parte de acest minunat dar….acela al descoperirii Mantuitorului si a Maicii Domnului.
    Atunci vei intelege ceea ce acum e nedumerire.
    Dzeu sa te ajute si ierte !

  16. mihaela
    decembrie 29, 2013

    scuze Myth că am exagerat. vorbisem în general și fără să mă găndesc la tine în particular.

    îmi pare rău că nu e locul aici… dar aș fi fost curioasă cum ai devenit credincios și de ce ai renunțat pe urmă la credință.

  17. Mihai Teodorescu
    decembrie 29, 2013

    si daca vrei/vreti dovezi,mergi/mergeti de Sfintele Pasti la Mormantul Mantuitorului Iisus Hristos sa vedeti la miez de noapte cum intra Lumina Divina in Mormant si o ia singurul om ce intra in Sfantul Mormant aproape gol de haine.si pt ca esti om de televiziune poate ai vazut o astfel de inregistrare insa pt tine/voi cel/cei ce nu cred(e) e mai bine ca ochiul tau (vostru) sa vada precum a facut-o Toma….nu-i nimic de blamat.
    Caci spune Mantuitorul Iisus Hristos “Bucura-te caci nu ai crezut dar ai vazut,fericiti sunt cei ce cred si nu vad”

  18. Mihai Teodorescu
    decembrie 29, 2013

    …si mergeti fratilor la Biserica Draganescu!Aveti timp de blog,facebook,aveti bani sa va luati tablete,smartphone-uri,va permiteti sa plecati in vacante,sa mergeti la mare,la munte,la petreceri…dar nu aveti timp sa va cautati Cararea Imparatiei si sa va mantuiti?
    Mergeti la Draganescu sambata si duminica la Sf Liturghie si la sfarsit ascultati povestea picturilor de pe peretii bisericii,poate unii dintre voi,ateii,vi se vor sadi semintele renasterii.
    Curaj…drumul spre mantuire e greu,infinit mai greu decat indiferenta si aparenta.

  19. brunkye
    decembrie 30, 2013

    Reblogged this on Oi! Yoo… and commented:
    Foarte expresiv si frumos. Se citeste usor si cel mai important e ca te face sa te simti incomod.

  20. Constanta
    decembrie 31, 2013

    La multi ani tuturor. Noul an sa vina cu sanatate, impliniri, pace si ganduri bune!

  21. peceresoare
    decembrie 31, 2013

    Omul l-a creat pe dumnezeu ca pe orice alte lucruri sau concepte cu care s-a înconjurat de-a lungul evoluției sale. Afirmația, prezintă un adevăr prin logica evenimentelor istorice și prin nenumăratele înfăptuiri, presărate pe drumul parcurs până acum. Un drum lung și greu, trecut inclusiv printr-o potențială extincție. Și de la maxim două mii de exemplare acum vreo 50000 de ani am ajuns astăzi să împărățim planeta și să ne căutăm viitorul, la propriu, printre stele. Religiile cu ale lor zei et. d-zei, sunt mici copii (sic!), având doar vreo 4-5 mii de ani de existență mai precis ele există doctrinar de când s-a inventat scrisul. De un comic aparte mi se par azi precepte de genul “crede și nu cerceta” “pt. că așa au spus sfinții părinți, pe la anul 400…”. ” Omul lui dumnezeu ” ș.c.a. și un ultim aviz amatorilor : cele mai mari popoare de astăzi (ca număr și ca inteligență) NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU DUMNEZEUL CREȘTIN! Nu mai credeți și cercetați. Un an bun și deștept.

    • Cristi Milco
      decembrie 31, 2013

      Care sfinti parinti au zis “crede si nu cerceta”? Vorbesti oare din cunsostiinta de cauza? Sau doar din auzite? Biblia spune clar: “Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” Adica ai voie sa cauti, sa cercetezi, sa pui intrebari, sa scormonesti dupa adevar. Si ai voie sa cauti oriunde, atita timp cit esti dispus sa pastrezi ce e bun. Din cite stiu eu insa, chestia cu “crede si nu cerceta” e o chestie venita din comunism, comunistii au scornit asta despre credinciosi, ca sa-i denigreze ma apoi.
      Si as vrea sa stiu: care sunt acele mari popoare care nu au nici o legatura cu Dumnezeul crestin? Cele mai civilizate popoare, daca le vei studia cultura si istoria, vei descoperi ca in esenta sunt profund credincioase in Dumnezeul crestin.
      Ti-am pus doua intrebari, si, crede-ma ca sunt tare curios de raspunsul pe care il vei da!

      • Myth
        decembrie 31, 2013

        @ Cristi Milco: iti dau eu exemple de popoare care nu au avut absolut nimic de a face cu Dzul crestin: Egiptenii, sumerienii, romanii, grecii, asirienii, japonezii, mayasii, aztecii, vizigotii, mongolii si multi altii care au crescut si cazut inainte ca macar notiunea de Dzeu abrahamic sa incolteasca in mintea inapoiatilor din triburile iudeice!

      • Cristi Milco
        ianuarie 1, 2014

        OK, dar tu ai scris: “cele mai mari popoare de astazi”. Care? Sumerienii? Romanii? Asirienii? Mayasii? Aztecii? Vizigotii? Mai exista azi aceste popoare?
        Ca multe alte popoare nu au avut si nu au de-a face cu Dumnezeu crestin, mi se pare ceva perfect normal, atita timp cit si in Biblie Dumnezeu spune ca si-a ales un popor care sa fie a lui. Chiar si dupa venirea lui Isus Hristos, inca se credea ca Dumnezeu era doar pentru evrei. Doar de la apostolul Pavel incoace se poate vorbi de Dumnezeu ca fiind Un Dumnezeu al tuturor neamurilor.
        Insa celor mai mari popoare din lume din ziua de azi au de-a face cu Dumnezeul crestin. In America, cei mai multi cred in el, in Rusia, daca e sa dai comunismul la o parte, descoperi o cerdinta profunda in El, in China, la fel, exista acolo o biserica crestina “subterana” (ascunsa de ochii oficialitatilor) ce are zeci de mii de membri, iar unii din ei platesc cu viata pentru asta cind sunt descoperiti de comunisti. Si sunt doar citeva exemple.

      • Cristi Milco
        ianuarie 1, 2014

        Nu mi-ai raspuns insa la cealalta intrebare: care sunt sfintii parinti care au venit cu dictonul “crede si nu cerceta”?

  22. peceresoare
    ianuarie 1, 2014

    @ Cristi Milco: ” Omul lui dumnezeu ” “ai un comic aparte”, când unești două precepte total diferite și distincte. Te rog să citești separat cele doua “citate” din cultura populară: ” Crede și nu cerceta” “pt. că așa au spus sfinții părinți, pe la anul 400…” . Sunt exprimări cu care semidocții apărători ai credinței răspund uneori. Altfel abrevierea ș.c.a. înseamna “și câte altele “.

    Cât despre cele mai mari popoare de astăzi mai e cazul să ți le înșir aici? Căută-le țările de origine pe majoritatea produselor de care ești înconjurat. Dacă tot nu te prinzi, revin. P.S. și să știi că doar câteva mii de oameni dintr-un miliard jumate nu înseamnă nimic, chiar nimic.

  23. Constanta
    ianuarie 2, 2014

    Un ateu, crede ca i se datoreaza tot ce are, tot ce este, fiind stapan pe el, nu ai cum sa-l convingi ca nici un deget nu poate misca fara ajutorul creatorului. Si de-ar invia un om in fata lui, aduce argumente, explicatii, dupa cum doreste si refuza sa creada ca-i minune. Sunt simtamintele pe care le-am trait si vorbesc in numele meu. Un ateu se foloseste doar de exemplele care-i alimenteza starea de necredinta pe care doreste sa si-o mentina, pentru ca inca nu este pregatit de schimbare, fiind mult mai simplu sa traiasca dupa bunul plac, fara sa tina seama de ce-i sopteste constiinta si nu accepta, ca va veni vremea sa dea socoteala pentru ceea ce acum refuza sa creada, dar intotdeauna, intr-un coltisor al sufletului de ateu, exista nesiguranta in convingerile pe care singur incearca sa si le sustina.
    Ateul, cand viata il doboara, ori alearga la psiholog, ori isi ostoieste durerea in patimi ucigatoare de suflet, iar daca nu este prea inversunat, are sansa sa-L cunoasca pe Dumnezeu.
    Cand vine durerea sufletului, daca recunoaste ca are suflet, cu un un pic de intelepciune, lasa masca trufiei si alearga, se roaga si va avea marea surpriza ca Dumnezeu sa-i raspunda, si sa se lase descoperit de sufletul lui chinuit, daca nu, ii plangi de mila …ca speranta lui nu exista.
    Cand vine luminarea mintii, bineanteles de la Dumnezeu, se trezeste si realizeaza ca nimic nu-i la intamplare, descoperind, ca si in lumea reala, materiala, orice lucru are in spate un creator.
    Un tablou nu poate exista fara un pictor, sau o casa, fara constructor…. cu atat mai mult, omul, natura, universul, fiind creatii perfecte, nimic la voia intamplarii,accepta ca sunt create de o forta mai presus de mintea omeneasca.
    Ateul vede biserica si preotii, ca manipulatori ai prostilor, batutilor in cap. El nu stie ca cel care-l are pe Dumnezeu in suflet, nu poate fi manipulat, el nu stie ca Dumnezeu nu este doar o credinta, ci o simtire, care da putere si cu El in inima nu ai teama de nimic, el nu stie ca cel care il are pe Dumnezeu in suflet, nu-si pune nadejdea in oameni si nici nu il il mai poate impresiona ceva de pe acest pamant, decat doar ca creatie a Lui Dumnezeu. Ateul se uita compatimitor, zambind cu ironie trufasa in coltul gurii, mirandu-se de “prostii” care cred, in ceea ce el nu poate vedea. Ateul nu-i trece prin minte, ca sanatatea, viata, bunurile materiale, se pot pierde intr-o clipa, devenind din compatimitor in compatimit.
    Ateul tot ii da intru-una, ca unde-i Dumnezeu. Nu-L vede, ca nu vrea, nu-l intereseza, pentru ca e bine, poate inca tanar, inca sanatos, are impliniri si cei mai tragic….. are impresia ca tot asa va fi…nu stie bietul ca e la mila Domnului.
    Si daca nu-l intereseaza, nu are cum sa afle ca Dumnezeu e o simtire, ca si durerea. Diferenta este ca pe Dumnezeu il simti doar daca il cauti, iar durerea vine singura fara s-o doresti.
    Asa am trait, vai de capu’ meu, pierzand multi ani din viata…….

    “Filozoful, matematicianul şi fizicianul francez Blaise Pascal punea problema: „Dacă Dumnezeu nu există şi eu am crezut în El, n-am pierdut nimic; dar dacă există şi n-am crezut în El, am pierdut totul”.

    Cu mult drag

    • Myth
      ianuarie 2, 2014

      Draga Constanta,
      prespui cam multe depre atei. Hai sa-ti dau cateva fapte reale despre crestini:

      Crestinii exista serpi vorbitori, ca exista magari vorbitori, ca lui Dzeu nu-i plac 80 de copii care rad de un chel si a trimis un urs sa-i manance, cred ca 3 oameni au fost bagati intr-un cuptor si au iesit vii de acolo, ca la unul Samson i-a crescut parul lung si acea cauza a reusit sa darame cu mainele goale ditamai templul, ca Miose u un toiag a impartit marea in doua, ca toate miliardele de specii de pe pamant au incaput intr-o barca mai mica decat un iaht de-al lui Abramovich (aporpo ce a facut cu pestii de apa dulce?), ca un evreu a umblat pe apa, inviat morti si a impartit 2 paini si 3 pesti la 5.000 de oameni, a fost omorat si dupa 3 zile s-a transfoirmat in zombie.

      Cel mai tare in credinta crestina e faptul ca Dzeu s-a uitat la Maria, i-a placut de ea si i-a zis (fara sa-i ceara acordul) ca o sa faca un copil cu ea, copil care o sa fie tot el si dupa aceea el copilul se roaga la el tatal ca tatal sa nu se omoare pe el, dar pana la urma isi accepta soarta ca tatal lui adica el se vrea mort ca sa ne izbaveasca de pacatele care tot el ni le-a pus in carca intrucat nu l-a batut pe sarpe pe cand vorbea. Poftiiiiiiiiiiiiiiiiiiim?

      Deocamdata ateul are capacitate de invatare si putearea de a trece peste i conceptie generala si are puterea de a cauta adevarul, crestinii au puterea de a se inchina unor personaje rupte din basme de acum 4-5000 de ani concepute de niste barbati cu un orizont de cultura si civilizatie ingradite de temerile lor misoginistice si homofobe!

      Prefer ateismul si coloana vertebrala dreapta!

      • Constanta
        ianuarie 2, 2014

        Te salut Myth…..si cum spuneam, “Sunt simtamintele pe care le-am trait si vorbesc in numele meu.”…….eram in asentimentul tau…..odata….doar ca acum, multumesc Bunului Dumnezeu, ce spui tu, eu vad intr-o forma sfanta, dumnezeiasca.
        Niciodata sa nu spui niciodata……..

      • mihaela
        ianuarie 7, 2014

        adevarul este ca masina mea provine dintr-o explozie de la uzinele Mazda. si uite-asa m-am trezit cu o masina nou nouta pe care n-a construit-o nimeni niciodata. Pur hazard :)

  24. johnny
    ianuarie 8, 2014


    so , so sad….

  25. gogou
    ianuarie 21, 2014

    pt mihaela cu mazda ei…real ce zici insa daca mazda aia se compunea din ramasite adunate pe parcursul a 13 miliarde de ani …e de ajuns…

    • Myth
      ianuarie 21, 2014

      tot pentru MIhaela, mie imi place dublul standard aplicat de crestini:
      1. Dzeu a facut Universul din nimic pentru ca e Dzeu
      2. Cum nu crezi in Dzeu, dar crezi ca din nimic s-a facut tot Universul?

      Parca are o definitie chestia asta si se cheama ipocrizie!

    • Cristi. M
      ianuarie 21, 2014

      Cred ca in materie de matematica, la capitolul probabilitati, nu stai prea bine. Cit de complexa e o Mazda? Nu trebuie sa iti zic eu, stii si tu. Fiecare piesa trebuie sa aiba o anumita dimensiune, sa se potriveasca undeva. Ce sanse ai ca doua piese care se misca aleatoriu prin spatiu sa intre una in alta incit sa se potriveasca ca masina sa functioneze? Nu uita ca mai ai si suruburi, care fiecare trebuie sa intre in lacasul lui al celor doua piese, si piulitele sa se invirta pe surub, pina ce ajunge la o anumita stringere (daca e prea slaba stringerea, se desface, si masina nu va merge deloc sau decit foarte putin, sau daca stringerea e prea serioasa, poate duce la avarierea celor doua piese). Si eu am adus in discutie doar doua piese, lucru care deja, daca e sa iei toate datele in seama, iti cresc exponential suma probabilitatilor, insa o masina are mult mai multe. Daca e sa iei in mod real toate posibilitatile in calcul, vei descoperi ca nu iti sunt deajuns cele 409.968.000.000.000.000 secunde din cei 13 miliarde de ani ca sa compui o masina Mazda. Iar Mazda, in comparatie cu structura unui om, complexitatea fiintei unui singur om, e simpla. De aceea eu nu cred in evolutie. Schimbarile petrecute de la o simpla celula la un organism complex cum e omul nu se pot intimpla in doar 3,5 miliarde de ani, la cit a fost estimata perioada de cind a aparut viata pe pamint. Pur si simplu, omul e atit de complex incit orice schimbare survenita de la o simpla celula pe aceasta cale, catre om, nu a avut suficient timp pentru a da rezultatul la care suntem acum. Mai ales ca evolutionistii sustin ca evolutia se misca incet in timp. Cu atit mai mult. Deci, fii atent la calculul probabilitatilor.

      • Myth
        ianuarie 22, 2014

        si un Dzeu care a aparut din nimic, a facut un univers din nimic si dupa aceea a disparut de nu-l mai vede nimeni e plauzibil?

        Serpi si magari vorbitori, giganti, potop, toate cele +5.000.000 de specii intr-o barca un sfert din Titanic, zombi zburatori si muuuuuulte atele sunt mai plauzibile?

      • Cristi. M
        ianuarie 24, 2014

        Myth, sti unde e problema cu “un Dumnezeu care a aparut din nimic”? E vorba de raportarea la timp. Tu crezi ca Dumnezeu ar putea sa apara sau sa dispara, adica il raportezi la timp, si aici e greseala. Dumnezeu nu are cum sa fie in timp, odata ce timpul e o alta dimensiune a materiei, a Universului in care traim. Nu poti sa Il pui pe Dumnezeu in timp, pentru ca asa Il limitezi la Universul in care traim, odata ce timpul se limiteaza la el, si atunci nu mai e Dumnezeu. Pur si simplu Il bagi pe Dumnezeu in Univers si atit. Ca sa fie inafara Universului, El trebuie sa fie si inafara timpului. De aceea si numele lui tradus mot-a-mot este “Eu sunt” Eu sunt cel ce sunt”. El nu a fost. El nu va fi. El nu a aparut. El nu va dispare, ca si existenta. Nu are cum, odata ce aparitia si disparitia tin de timp. El este si atit. El este la crearea Universului, nu ca noi, noi am fi fost, El este si la sfirsitul lumii, nu ca noi, care vom fi.
        In rest, cu potopul, cu gigantii, cu serpi si magari vorbitori, crede-ma ca, dupa 24 de ani de cautari, nici eu nu am gasit raspunsul la aceste intrebari, si am pornit de la premisa ca Dumnezeu nu exista si am cautat dovezi. Insa nu ma deranjeaza ca nu am raspunsul la aceste intrebari atita timp cit am raspunsul la intrebari mult mai stringente, mult mai importante pentru mine. Nu ar fi stupid sa ma intereseze de ce face Basescu ceea ce face, neintelegind asta, cind eu sunt naufragiat pe o insula pustie, si am nevoie de un raspuns clar – de unde imi fac eu rost de hrana? Cindva, un om mi-a zis sa nu caut sa verific Biblia acolo unde nu poate fi verificata. Ci acolo unde poate fi verificata. Si sunt destule afirmatii ale ei care pot fi verificate. Cind spune Isus “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna”, asta poate fi verificat. Am experimentat asta de multe ori. Cind necazul te loveste si iti impovareaza inima, poti gasi odihna ei la Isus. Acum, cind vad la TV ce ravagii a facut moartea Aurei Ion in accidentul aviatic in familia ei, ma gindesc ca, pentru sora ei care e atit de afectata, acest adevar al Bibliei, al credintei, poate fi cit se poate de adevarat. Isus poate sa ii ia povara de pe inima. O face zi de zi cu zeci de oameni, si ar putea sa o faca si cu ea, daca ea si-ar indrepta privirea catre El si i-ar cere acest lucru. Si acest lucru e doar unul din cite pot fi verificate. Eu am tot verifcat, si am descoperit asa credinta. Cit despre celelalte afirmatii ce tin de domeniul fantasticului, le las deoparte, nu le inteleg, dar nici nu caut vreo explicatie. La urma urmei, nici pe mine uneori nu ma inteleg pe deplin, si totusi sunt impacat cu mine insumi, dar mai cind e vorba de alte lucruri!

  26. Constanta
    ianuarie 23, 2014

    Nu vreau sa mai conving pe nimeni de existenta Bunului Dumnezeu, nu e treaba mea, dar ma amuza faptul, ca cei care nu doresc sa creada, incearca sa combata doar ce exista, adica pe Dumnezeu si cuvantul Sau, si se tot pierd in explicatii, nereusind sa se convinga nici chiar pe ei, caci nimeni, niciodata, din cati au incercat, nu au gasit alt raspuns, decat cel care exista.
    Din pacate, societatea in care traim ajuta sa se nasca ateismul.
    Traim intre crestini ortodocsi declarati, care lupta fara scrupule, calcand pe cadavre, doar ca sa-si atinga scopurile marsave, toate acestea purtand numele de snobism, si omul, bietul, compara mizeria umana, cu Dumnezeul iubitor, dar drept.
    El nu intelege, ca toate mizeriile lumii, nedreptatile si tot raul care vine peste noi, ni-l aducem singuri, prin ceea ce facem, prin ceea ce suntem. Suntem singurii raspunzatori, pentru ce primim.

    Snobismul, parerea mea, cred ca este o forma de prostie, nebunie, fara acte, care aduce multa nefericire pe pamant.
    Snobismul este opusul simplitati, al smereniei….. fara snobism, nimeni nu ar mai fi flamand pe acest pamant, dar raul a fost, este, si din pacate va fi…. ajutand mereu la nasterea ateilor, care cred doar in ce vad, dar…. cand vor simti durerea, ar trebui s-o ignore, caci daca nu o vad……inseamna ca nu exista….

    • Myth
      ianuarie 23, 2014

      Constanta: imi pare rau sa-ti intrerup delirul dar toti ne nastem atei, indoctrinarea religioasa vine dupa aceea si in functie de zona in care locuiesti vei crede in Yahve,Alah sau alta deitate.

      Si mie mi se pare ciudat ca nu crezi in Batman, care l-a trimis pe ucenicul lui Robin sa ne salveze sufletele si toti cei care nu cred in Batman vor muri in chinuri eterne si groaznice!
      Despre Batman s-au scri multe carti, s-au facut filme si multi au raportat minunile lui, nu inteleg cum nu crezi ca Batman e adevaratul Dzeu si nu poti deschide ochii sa vezi adevarul!

      • Stelian
        ianuarie 23, 2014

        Si crezi ca existenta ta e pura intamplare?

      • Myth
        ianuarie 23, 2014

        da, oricum tot e mai plauzibil ca un Dzeu care a creat universul asta pentru ca avea nevoie de adulatie!

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Deci intamplarea este dumnezeul tau. Creatorul tau. Toti traim prin credinta. Unii intr-un Dumnezeu altii in altul/altceva. Unii cred in ei, in puterea lor. Altii cred in bani si in puterea lor. Unii au drept dumnezeu pe Elvis, sau pe Maradona. Suntem programati sa credem in ceva. Acum…nu te supara pe mine ca cred in Dumnezeul evreilor, stiind cum am fost schimbat total de cand am crezut. Si am gasit ca asta se cheama nastere din nou, sau in vocabularul nostru “resetare” a gandurilor si asezarea lor pe cu totul alte coordonate. Poate numai acest lucru nu ma facea sa cred, dar cand am auzit la radio o cantareata americana povestind viata mea (in ceea ce peiveste schimbarea) punct cu punct ca fiind a ei, iti spun ca am oprit in prima parcare foarte tulburat. De atunci am ascultat sute de marturii de vieti schimbate exact ca si viata mea si indoielile au disparut putin cate putin. Deocamdata variantele in care as putea crede sunt foarte putine. In teoria evolutiei sunt atat de multe necunoscute ca mi-ar trebui o credinta mult mai mare decat am acum ca sa cred aceasta teorie. Am putina credinta si unde vad informatie, asa cum este ADN-ul eu cred ca este rezultatul actiunii unei inteligente. Nu am atata credinta incat sa cred ca acest ADN este rezultatul unui “poc”. Mai mic sau orocat de mai mare…

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Apropo de adulatie. Ma gandesc ca orice barbat sau femeie, sau cei mai multi, daca ar putea creea un partener l-ar creea exact in modul cu care nu esti de acord. Adica, sa ne serveasca noua. Sa ingrijeasca in diferite moduri de noi. Sa ne fie supus si loial. Sa spuna numai vorbe frumoase despre noi. Sa poata avea mintea lui propie dar in problemele pe care noi le consideram importante pentru noi sa nu faca decat voia noastra. Eu cel putin daca as putea creea o femeie, asa as face. Deci as fi cel putin ipocrit daca Cel ce m-a creeat pe mine ar vrea aceleasi lucruri de la mine si acest fapt m-ar supara.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Concluzia mea la ce ai spus este ca in mintea mea este “mai plauzibil” exact invers decat este mai plauzibil pentru tine. Mai plauzibil ca cineva sa ma fi creeat pentru a-l adula, decat ca sunt cel ce sunt acum din intamplare. Chiar felul nostru de a fi ne spune asta. Cat din actiunile noastre le facem la intamplare si cate din ele le facem ca sa ne simtim noi bine?

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Richard Wurmbrand povesteste din inchisorile comuniste cum generali si oameni de stiinta radeau de ei mereu, radeau de credinta lor in Dumnezeu. Aceeasi atei cand erau pe patul de moarte strigau dupa preot. Pentru ce preot???

      • Myth
        ianuarie 24, 2014

        si eu am vorbit cu preoti care nu cred in Dzeu si fac asta pentru bani.
        deci? care e marea miscare.

        Dragilor mai pun o isngura data intrebarea dupa care va ignor:

        UNDE E DZEU ASTA? De ce nu-l vede nimeni? De unde a venit unde merge si ce vrea de la noi?

        Pana nu aveti o DOVADA palpabila, ve transmit ce a zist marele Hitchens

        “That which can be asserted without evidence, can be dismissed without evidence.”

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        :) eu cred ca majoritatea preotilor nu cred in Dumnezeu, ci au un job pentru bani. Daca ar crede in Dumnezeu, n-ar mai boteza copii si ar lasa ca acest lucru sa fie optiunea lor in caz ca vor crede, asa cum spune Biblia. N-ar lua nici un ban in plus peste salariu. N-ar sluji intre icoane, statui, moaste…toate interzise de Biblie.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Dar ce sa vezi! Este exact ce a spus Isus. Si anume ca preotii au transformat templul lui Dumnezeu intr-o pestera de talhari. Se intampla atunci, se intampla acum si se va intampla mereu. Asa Dumnezeu a ajuns sa fie hulit pentru faptele lor…

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Daca tu nu-L vezi, asta nu inseamna ca nici un om nu-L vede. Nici gandul meu sau al tau nu-l pot vedea dar el exista. Acesta este “duhul” nostru. Mintea noastra, care inseamna gandurile noastre. Dar ca sa fac o mica gluma, am si raspunsul la intrebarea ta, de ce tu nu-L vezi si eu Îl vad. Pentru ca e mereu cu mine. Daca ne vom intalni poate Îl vei vedea :)

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Evidence… Evidenta duhului tau (a mintii tale) care este in tine, este tot ceea ce faci tu. Fara duh corpul tau ar fi doar un obiect. Eu nu pot vedea decat manifestarea duhului tau. Este evident faptul ca acest corp al nostru fara duh este doar un obiect care nu actioneaza in nici un fel, fiind fara duh nu avem cum sa vedem manifestarea duhului lipsa. Vedem asta cel mai clar atunci cand duhul paraseste corpul, cum ar fi in moarte sau in coma. Deci daca cineva ar sta langa tine acum cand tastezi, nu ar vedea decat manifestarea duhului tau. El ar vedea degetele miscandu-se. Degete care daca n-ar fi actionate de mintea ta nu ar avea nici o putere sa apese o tasta. Nu spun ca n-ar putea scrie o carte, dar nici o tasta n-ar putea actiona. Nu mi se pare prea logic sa spunem ca odata cu despartirea duhului de corp, amandoua vor disparea, caci nu stim asta. Deci daca tu nu vezi in tot ce te inconjoara manufestarea unui Dumnezeu care e duh , nu vad ce evidente mai mari ti-ai dorii sa ai. In existenta undelor crezi numai pentru ca vezi manifestarea lor pe un osciloscop de exemplu sau pentru ca vezi si mai clar rezultatul actiunii lor. Daca noi vorbeam acum 3000 de ani si iti spuneam ca niste unde trimise de soare iti arde pielea mi-ai fi spus la fel ca nu ai “evidence”. Sai mai curand acum 200 de ani daca iti spuneam ca o feneie poate naste un copil fara sa aibe nici un contact sexual m-ai fi facut nebun, la fel cum ma faci acum. Ca citatul tau sa fie adevarat ar trebui sa faci mai intai sa dispara universul acesta, caci tot universul cu tot ce este in el sunt evidente de care nu poti scapa ca afirmatia sa poata fi adevarata.

      • Myth
        ianuarie 24, 2014

        promit ca e ultumul raspuns: deci nu ai dovezi; ma lsa rece filozofiile de 2 lei.
        Cat despre Duhul Sfant care ii face un copil Mariei, daca chiar ar fi sa cred asemenea aberatie, in cel mai bun caz eu as considera aia un viol, ca i-a facut un copil fara acordul ei.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Evidente ale manifestarii lui Dumnezeu.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        De exemplu eu pot spune si cred ca vei fi de acord cu mine, ca in univers mai exista viata si in alte locuri, nu numai pe pamant. Cred ca toti oamenii de stiinta spun asta. De fapt chiar sustinatorii teoriei creationiste spun ca prima forma de viata de pe pamant a venit de undeva din univers. Nu prea au evidente ca sa sustina asta, cum ca exista viata in univers si altundeva decat de pamant, dar totusi ei cred si pe baza acestei credinte ei cauta dovezi. Deci de multe ori cautam dovezi pentru ceea ce credem. Un sot inselat, simte ceva si stie ca a fost inselat, dupa care incepe sa caute dovezi. Ai cautat tu personal dovezi ale existentei lui Dumnezeu si nu ai gasit, sau doar crezi ce spun altii pe care ii citezi?

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Fobiile sunt frici fara dovezi. Ma voi opri totusi aici caci subiectul e prea vast si mi-ar trebui ani de zile numai sa enumar toate cate le crezi fara dovezi :). See you!

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Esti gresit informat. Maria a fost de acord.
        Maria a zis: “Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!” Si ingerul a plecat de la ea. (Luc.1:38)
        Asta se intampla inainte ca ea sa fie gravida.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Exact in aceeasi erroare esti si in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu, pentru ca nu cunosti ce a spus El, asa cum nu ai stiut ce a spus Maria.

      • Myth
        ianuarie 24, 2014

        vad ca ai intrat in delir si tu?
        l-ai vazut pe omuletul asta numit dzeu? garantez ca nu!
        Mai terminati cu povesti nemuritoare scrise acum mii de ani.

        si grecii, romanii sau nordicii au avut religii bine impamantenite, acum se numesc basme sau mitologii.
        Pana nu aduci o dovada palpabila a existentei mosului fabulezi.PUNCT!
        Te las in delir!

        PS de ce e biblia adevarata? pentru ca asa scrie in Biblie

        PPS EU sunt DUMNEZEU te rog sa mi te inchini mie! De ce? Pentru ca asa zic eu si pentru ca am dreptate si nu ai dreptul sa-mi ceri dovezi sau sa ma contrazici altfel dupa ce mori te asteapta osanda vesnica! Daca vrei iti scriu si eu o carte despre minunile mele, dar inainte de asta crede-ma pe cuvant sau te trimit lu’ Satan!

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Nu mai crede tot ce spun altii fara sa verifici, fara evidence :)

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        :)Ma abtin cu greu si incerc sa nu spun ca e o teorie de 2 lei. N-am nimic cu tine si te accept ca si om ca si semen al meu cu exact aceleasi drepturi ca si mine si aici includ si dreptul tau sa crezi orice vrei si sa te respect indiferent de credinta ta. Nu o sa ma auzi niciodata vorbind urat despre ceea ce crezi tu, tocmai datorita acestui respect. Crezi ca ma poti respecta cat de cat la fel?

      • Stelian
        ianuarie 27, 2014
  27. Stelian
    ianuarie 23, 2014

    Lucian ai dreptate. Dumnezeu nu sarbatoreste Craciunul. Nu vedem in Biblie ca Dumnezeu sa sarbatoreasca ceva. Cat despre Craciun, pot spune ca e o sarbatoare a oamenilor. In trecut sarbatoreau soarele. Acum au schimbat putin. Se sarbatoresc pe ei. Nu avem nici o porunca in Biblie ca sa tinem o asa sarbatoare. Nici cel putin vre-o relatare despre asa ceva in timpul Domnului Isus.

    • Cristi. M
      ianuarie 24, 2014

      Mai citeste Biblia. Existau la evrei mai multe sarbatori instaurate de Dumnezeu, iar la trei dintre ele, toti barbatii trebuiau sa fie prezenti la Ierusalim, nu conta in ce parte a tarii sau lumii erau, ei trebuiau cu mijloacele precare de atunci sa se deplaseze la Ierusalim sa sarbatoareasca, atit erau de importante acele sarbatori.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Da asa este, aveau trei sarbatori mari evreii. Nu vad cu ce contrazice acest fapt ceea ce am spus eu.

    • Cristi. M
      ianuarie 24, 2014

      Pai ziceai ca “nu vedem in Biblie ca Dumnezeu sa sarbatoreasca ceva”. Cele trei sarbatori ale evreilor, au fost instituite de Dumnezeu si cind si cum s-a facut asta, poti descoperi in Biblie. Deci Dumnezeu chiar sarbatoreste. Ca nu o face si cu Craciunul, asta e altceva. Nici eu nu cred ca data nasterii lui Isus a fost de Craciun. Betleemul e in zona muntoasa, si, fiind iarna, nu avea cum sa fie pastorii acolo (e vorba de transhumanta) decit daca era in perioada calda a anului. Dar, in lipsa de alta data, am acceptat-o pe aceasta. Si de fiecare data e ceva frumos. Stiu ca e ceva ce nu e in regula, dar, daca ar fi sa tina Dumnezeu seama de cite sunt in neregula in ceea ce ne priveste, ar fi grav. Dar eu cred ca El face cum facem noi cu copiii mici. Cind spun din necunostiinta vreo prostie pentru ca nu inteleg lucrul respectiv, zimbim, si ii acceptam asa cum sunt, cu ce stiu si cu ce nu stiu, la urma urmei sunt copii.

      • Stelian
        ianuarie 24, 2014

        Spui: “Deci Dumnezeu chiar sarbatoreste”. Te rog citeaza-mi din Biblie unde scrie ca El sarbatoreste ceva. El a lasat prin lege aceste sarbatori pentru oameni dar nu scrie nicaieri ca El sarbatoreste ceva sau pe cineva. Cam ce ar putea sarbatorii Dumbezeu care a crreat toate si care este suveran peste tot ce a creeat? Dar te rog nu veni numai cu pareri. Citeaza-mi si voi intelege.

      • Stelian
        ianuarie 26, 2014

        N-ai gasit inca unde scrie ca Dumnezeu sarbatoreste ceva?

      • Cristi. M
        ianuarie 28, 2014

        Trebuie neaparat sa gasesc ceva in Biblie in sensul ca Dumnezeu sarbatoreste? Nici despre Trinitate nu vei gasi ceva scris explicit, insa ea este inteleasa efectiv din raporturile celor trei entitati ale Trinitatii.
        Poate ca nu gasesti despre Dumnezeu ca ar sarbatori pentru ca El este Sarbatoritul, sau poate chiar Sarbatoarea insasi. Pentru mine, de cind am devenit credincios, fiecare zi a devenit o sarbatoare, fiecare zi a avut ceva special ca si cind ar fi fost o sarbatoare. Insa daca m-ai fi vazut in 1998 cind timp de o luna Doamna cu coasa m-a vizitat destul de des, ai fi zis ca nu e asa, insa te-ai fi inselat, tocmai acest aspect mi-a dat puterea sa merg mai departe, si sa o las pe Doamna cu coasa in urma cu un rinjet nesatisfacut.
        Dumnezeu sarbatoreste. Poate noi nu vedem asta. Insa El o face. Noi poate nu vedem tocmai din cauza faptului ca ii pasa de oameni, si din acea cauza, plinge.

      • Stelian
        ianuarie 31, 2014

        Ma bucur mult pentru tine ca traiesti o continua sarbatoare. Totusi in tot ce ai spus nu gasesc nici un argument cum ca Dumnezeu sarbatoreste ceva. Gasesc doar acesta afirmatie pe care ai spus-o si mai sus si singurul argument pe care il aduci, cum ca Dumnezeu plange cand vede nedreptate este tocmai impotriva afirmatiei ca Dumnezeu sarbatoreste. Sa te intreb atfel. Totusi daca Dumnezeu nu ti-a vorbit personal spunandu-ti ca sarbatoreste ceva, de unde ai aceasta certitudine ca El sarbatoreste. Ce verset din Biblie iti spune tie acest lucru? Eu cel putin nu cunossc alta carte prin care Dumnezeu sa se faca cunoscut oamenilor.

  28. Stelian
    ianuarie 23, 2014

    Dar de aici pana la a spune ce-ar face Dumnezeu daca ar sarbatorii Craciunul, e distanta mare. Ceea fe ai spus mai sus este cea ce ai face tu cu mintea ta, nu Dumnezeu. Ca sa spui ce ar face El, daca ar sarbatori asa ceva, ar insemna ca sa-L cunosti foarte bine. Tu nu stii si nu poti ghicii ce as face eu daca as sarbatori Craciunul. Pe Dumnezeu il cunosti mult mai putin decat pe mine…

  29. Stelian
    ianuarie 24, 2014

    Cat despre teama de moare… eu atunci cand am devenit crestin am scapat de aceasta teama. Nici inainte de aceasta nu fusesem prea constient de aceasta teama, poate doar cand am zburat pe un vant puternic care a adus din campia din fata dealului tot aerul cald turbulent. Atunci am vazut ce simte ciorapul inasina de spalat, si mi-am dorit sa scap intreg de acolo. :)

  30. Stelian
    ianuarie 31, 2014

    Nu poate lamuri “toate cele cuprinse in religia crestina” decat cartea religiei crestine, Biblia. Oricine altcineva, chiar si crestinii, chiar si popii, chiar si eu, pot lamuri pentru ei in mintea lor ceea ce cred si pot pune pe hartie aceste ganduri. Dar singurul care poate lamuri toate cele cuprinse in religia crestina este Isus si El a facut asta in Evanghelii. Sa va spun eu de unde porneste nestiinta asta despre crestinism. Putini sunt cei ce stiu ce inseamna a fi crestin. In Biblie citim ca prima data li s-a spus crestini, ucenicilor din Antiohia ai Domnului Isus. “Pentru intaia data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.” (Fapt.11:26) Cei mai multi stiu ca sunt crestini dar nu stiu cum si nici nu vor sa-L urmeze pe Isus asa cum facrau ucenicii. La acest fapt a dus botezul oricui si mai ales botezul copiilor, prin incalcarea poruncii lui Isus. “Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit” (Mat.28:19). Porunca a fost foarte clara. Ucenici sunt cei ce urmeaza toata invatatura Domnului Isus si principala chemare a ucenicilor este sa faca alti ucenici botezandu-i si invatandu-i sa pazeasca (adica sa implineasca, sa faca) tot ce a spus Domnul Isus. Daca se respecta cu strictete aceasta porunca, acum nu mai aveam crestini care sa nu stie si sa nu implineasca tot ce a invatat Isus.

  31. Stelian
    ianuarie 31, 2014

    Si mai e ceva ce nu intrleg. Cum poate un om sa studieze o INFINITATE de izvoare de ordin dogmatic, stiintific, astronomic… Chiar si cuvantul INFINIT si-a pierdut infinitatea in lumea asta???

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on decembrie 19, 2013 by in Uncategorized and tagged , , , , , , , , .
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 553 other followers

%d bloggers like this: